Sambata. Zic eu: prea devreme. Duminica. Zic eu: prea devreme. Luni. Zic eu: cred ca am pierdut tarziul. Am avut dreptate, toamna chiar se vedea mai bine de la fereastra mea care da in hol. Acum, in fiecare dimineata, admir capodoperele gri si inalte ale unor oameni inventivi si plictisiti in acelasi timp de prea multul somn al stramosilor nostri...lor. A inceput si studentia.
Obsedant suna cuvintele "sa va traiti studentia" auzite deja de prea multe ori din partea unor profesori care isi etaleaza cunostintele in fata noastra -"bobocii". Echivalam aceasta perioada cu viata si deja suna a slogan cheap si tot atat de gresit. Insa, din cauza ca noi nu suntem decat niste note muzicale pe un portativ prestabilit, totul tine de "urechea muzicala" a fiecaruia. Din aceasta cauza am inceput eu acest an cu un şut in partea dorsala si cu imensul sacrificiu de a-mi arunca intr-un colt toate cartile cu tenta romantica in favoarea celor care "taie in carne vie"(in situatia de fata carnea nu mai sta la abator ci, a inceput sa fie taiata in plina strada). Incep procesul de a admira o societate infecta, purtatoare de bacterii, sa o analizez, sa o admir, sa o upgradez. Pierduta putin printre termenii neologici mult prea des folositi, imi vine sa ma "ofuschez"(precum o buna prietena imi zicea) si sa incep. Ceva. In nici un caz sa invat pentru primul examen stabilit pe data de 25 ianuarie, intre orele 10-12.
Sa cred ca "mentorii" mei sunt niste fiinţe fermecătoare în volutele planului ascuns al lumii, aratandu-se prin ploaia venită de dincolo de orizontul vizibil, plămădind noi fiinte - pe noi, pana atunci niste imberbi? Ca sunt pregatiti sa ne indrume pasii catre cunoasterea palpabila? Nu e mai frumos totusi sa privesti norii trandafirii decat sa ii consideri doar ingramadirea nevolnica a unor picaturi de apa?
Banuiesc ca stiu nimicul. Banuiesc ca or sa incerce sa (ma faca sa) cunosc totul. Nimicul. Totul. De ce nu te intreaba mai intai daca ai chef sa traversezi globul in 3 zile?!
Obsedant suna cuvintele "sa va traiti studentia" auzite deja de prea multe ori din partea unor profesori care isi etaleaza cunostintele in fata noastra -"bobocii". Echivalam aceasta perioada cu viata si deja suna a slogan cheap si tot atat de gresit. Insa, din cauza ca noi nu suntem decat niste note muzicale pe un portativ prestabilit, totul tine de "urechea muzicala" a fiecaruia. Din aceasta cauza am inceput eu acest an cu un şut in partea dorsala si cu imensul sacrificiu de a-mi arunca intr-un colt toate cartile cu tenta romantica in favoarea celor care "taie in carne vie"(in situatia de fata carnea nu mai sta la abator ci, a inceput sa fie taiata in plina strada). Incep procesul de a admira o societate infecta, purtatoare de bacterii, sa o analizez, sa o admir, sa o upgradez. Pierduta putin printre termenii neologici mult prea des folositi, imi vine sa ma "ofuschez"(precum o buna prietena imi zicea) si sa incep. Ceva. In nici un caz sa invat pentru primul examen stabilit pe data de 25 ianuarie, intre orele 10-12.
Sa cred ca "mentorii" mei sunt niste fiinţe fermecătoare în volutele planului ascuns al lumii, aratandu-se prin ploaia venită de dincolo de orizontul vizibil, plămădind noi fiinte - pe noi, pana atunci niste imberbi? Ca sunt pregatiti sa ne indrume pasii catre cunoasterea palpabila? Nu e mai frumos totusi sa privesti norii trandafirii decat sa ii consideri doar ingramadirea nevolnica a unor picaturi de apa?
Banuiesc ca stiu nimicul. Banuiesc ca or sa incerce sa (ma faca sa) cunosc totul. Nimicul. Totul. De ce nu te intreaba mai intai daca ai chef sa traversezi globul in 3 zile?!
No comments:
Post a Comment