Salut! Tu mai crezi în prietenie?

A început cu “Salut”! S-a terminat cu “Dar tu mai crezi în prietenie”?

*

Relaţiile bune sunt cele pe care le-am ales noi înşine, cele care aduc ceva bun părţilor implicate – mulţumirea, sentimentul lor de bunăstare şi siguranţa. Aristotel distinge între prietenia veritabilă şi două imitaţii ale acesteia. În una din ele motivul relaţiei e plăcerea iar în cealaltă este folosul reciproc. Sunt relaţii superficiale care durează cât sunt utile scopurilor pe care le slujesc, spre deosebire de prietenia adevărată ce dăinuie fiindcă îşi are “temelia în bine”. Ok, grija faţă de propriile interese este întru totul justificată; ai obligaţia să veghezi asupra lor însă ar trebui sa te încurajeze să acţionezi cu nobleţe. Prietenia sinceră este specială deoarece îşi are centrul în fiinţe individuale, în confidenţe, în reciprocităţi subînţelese. Se spune că prietenul este “un alt eu” şi că nu poate fi socotită prietenie relaţia care nu are în spatele ei destul timp şi câteva teste reale. Adevărat! Dacă pici primul examen mai ai dreptul să-l dai de două ori. Apoi, se trage linie şi se scrie în dreptul tău: Ai eşuat în încercarea de a-mi fi prieten!

Nedreptatea este percepută , în general, ca fiind una dintre cele mai intense insatisfacţii resimţite de către om. Emerson spunea că ar trebui să le dăm altora măcar ceea ce dăm unei picturi, avantajul unei lumini bune.

Dar asta se întâmplă insuficient de des pentru a face din lume un loc cinstit…

*

Unii oameni cred că prietenia este un fel de vale a plângerii iar prieten îţi este cel care te ascultă şi aprobă. Alţii condiţionează prietenia
în funcţie de avantaje. Nu, eu nu mai cred în ideea de prietenie onestă care durează o viaţă întreagă, care nu ţine cont de circumstanţe, care este altruistă cu desăvârşire. Însă , nu cred nici în "si un ami n'est plus un ami, il ne l'a jamais été"(dacă un prieten nu-ţi mai e prieten, înseamnă că nu ţi-a fost niciodată). Este o extremă care, fireşte, îmi pare o judecată absurdă şi împuţinătoare, indiferent cine a emis-o. E ca şi cum te-ai gândi că cimitirele sunt pline de oameni care n-au existat niciodată. Care n-au râs, n-au plâns, n-au sperat, n-au disperat, n-au iubit, nu s-au temut. Şi că toate astea sunt doar ale celor încă în viaţă.