Vineri, 23 aprilie, am fost la spectacolul de operetă "Romeo şi Julieta", ce s-a jucat pe scena Teatrului Naţional de Operetă "Ion Dacian". Pot spune că este pentru prima dată când mi-am dorit să revăd o piesă la numai două minute de la finalul acesteia. Tot pentru prima dată, am folosit mai des ca oricând cuvântul experienţă. Da, a fost o minunată experienţă!
Seara s-a anunţat a fi una specială încă din primele secunde. La intrare,am fost întâmpinaţi cu şampanie şi zâmbete. Am ciocnit cupele, am sorbit licoarea aurie şi ne-am îndreptat către sala care forfotea. Ceea ce a urmat este greu de descris în cuvinte pentru că, în mare parte, ceea ce trăieşti alături de actorii-cântăreţi este un mix de emoţii de bucurie, tristeţe, fascinaţie. Combinaţia de coregrafie inspirată, dans molipsitor, lumini care transformă anumite secvenţe în adevarate tablouri, muzică live şi o scenă care te trimite departe de convenţional sunt doar câteva din elementele care ar trebui să te determine să mai vezi acest musical de cel puţin două ori. La sfârşit am aplaudat până când nu mi-am simţit palmele şi am simţit din plin bucuria fiecărui actor şi frumuseţea acestei meserii.
Surpriza serii a fost, de departe, întâlnirea cu actorii şi sesiunea de autografe -o iniţiativă demnă de admirat şi de urmat. Am avut ocazia să vorbesc, pentru cîteva minute, cu fiecare dintre ei şi vă spun cu toată sinceritatea, m-am îndrăgostit. Pentru început, de frumuseţea şi delicateţea Julietei (Diana Niţu), de zâmbetul, privirea şi cuvintele frumoase ale fermecătorului Paris (Matei Chioariu), de Daniel Iordăchioaie, care a însufleţit scena şi a explicat cum poţi ajunge să joci în acest musical, de frumosul Mercutio (Filip Ristovsky) care a povestit răbdător despre viitoarele lor spectacole, de Romeo (Jorge), care a fost de departe favoritul publicului şi de toţi ceilalţi actori cu care am avut onoarea să vorbesc şi care au făcut faţă cu bine unui maraton de trei ore.
Dincolo de fascinaţia spectacolului, continuă să mă macine o întrebare retorică: cum ar fi viaţa mea acum, dacă la un anumit moment aş fi ales diferit? Cum ar fi fost să aleg drumul nesigur şi neaşteptat de nimeni: acela al dansului. Cât de frumos mi se parea la o anumită vârstă, "să baletezi" prin viaţă cu graţia şi determinarea unui dansator! Pe alocuri, încă mai gust acest miraj frumos.
Astfel, vă recomand să mergeţi să vedeţi acest musical nonconformist Vineri, 14 Mai 2010 - Sâmbătă, 15 Mai 2010. Eu voi fi acolo, în primele rânduri!
Vă las cu două fragmente din musical. Primul reprezintă scena Duelului iar în cel de-al doilea este cantecul care mi-a placut foarte mult, în versiunea franceză a spectacolului:
Seara s-a anunţat a fi una specială încă din primele secunde. La intrare,am fost întâmpinaţi cu şampanie şi zâmbete. Am ciocnit cupele, am sorbit licoarea aurie şi ne-am îndreptat către sala care forfotea. Ceea ce a urmat este greu de descris în cuvinte pentru că, în mare parte, ceea ce trăieşti alături de actorii-cântăreţi este un mix de emoţii de bucurie, tristeţe, fascinaţie. Combinaţia de coregrafie inspirată, dans molipsitor, lumini care transformă anumite secvenţe în adevarate tablouri, muzică live şi o scenă care te trimite departe de convenţional sunt doar câteva din elementele care ar trebui să te determine să mai vezi acest musical de cel puţin două ori. La sfârşit am aplaudat până când nu mi-am simţit palmele şi am simţit din plin bucuria fiecărui actor şi frumuseţea acestei meserii.
Surpriza serii a fost, de departe, întâlnirea cu actorii şi sesiunea de autografe -o iniţiativă demnă de admirat şi de urmat. Am avut ocazia să vorbesc, pentru cîteva minute, cu fiecare dintre ei şi vă spun cu toată sinceritatea, m-am îndrăgostit. Pentru început, de frumuseţea şi delicateţea Julietei (Diana Niţu), de zâmbetul, privirea şi cuvintele frumoase ale fermecătorului Paris (Matei Chioariu), de Daniel Iordăchioaie, care a însufleţit scena şi a explicat cum poţi ajunge să joci în acest musical, de frumosul Mercutio (Filip Ristovsky) care a povestit răbdător despre viitoarele lor spectacole, de Romeo (Jorge), care a fost de departe favoritul publicului şi de toţi ceilalţi actori cu care am avut onoarea să vorbesc şi care au făcut faţă cu bine unui maraton de trei ore.
Dincolo de fascinaţia spectacolului, continuă să mă macine o întrebare retorică: cum ar fi viaţa mea acum, dacă la un anumit moment aş fi ales diferit? Cum ar fi fost să aleg drumul nesigur şi neaşteptat de nimeni: acela al dansului. Cât de frumos mi se parea la o anumită vârstă, "să baletezi" prin viaţă cu graţia şi determinarea unui dansator! Pe alocuri, încă mai gust acest miraj frumos.
Astfel, vă recomand să mergeţi să vedeţi acest musical nonconformist Vineri, 14 Mai 2010 - Sâmbătă, 15 Mai 2010. Eu voi fi acolo, în primele rânduri!
Vă las cu două fragmente din musical. Primul reprezintă scena Duelului iar în cel de-al doilea este cantecul care mi-a placut foarte mult, în versiunea franceză a spectacolului:
