Starbucks Victoriei. Un laptop. Prea multe documente deschise. O lampa cu abajurul albastru. Aburii unui ceai fierbinte. Culori placute privirii. Dincolo de geam, luminile unui Bucuresti agitat dar placut. Muzica in surdina si povesti care zboara. Prietene care isi destainuie in soapta dezamagirile in dragoste, doua intalniri de afaceri, un cuplu, un singuratic. Cuvinte care se amesteca, fragmente de povesti ale unor oameni necunoscuti. Imaginea mea in geamul care ma desparte de oras. Gesturi, priviri. iluzii conturate si vandute la pachet cu ceaiul/cafeaua.Imi dau seama ca sunt dependenta de acest oras. Il blamez insa aici vreau sa fiu. Iubesc agitatia; luminile orasului, intr-o noapte de vineri, ma asigura ca acesta este locul meu. In fiecare zi aspiratiile mele sunt reduse si inchise in lucruri, viata mea este satisfacuta de consum. In mod constant, plenitudinea din jurul meu imi aminteste de lucrurile lipsa. Sunt conditionata de dorinta de a avea. Imi mai pasa din ce in ce mai putin de cariile culturale provocate in viziunea despre lume si despre sine.
Da, recunosc, imi place orasul asta asa cum ii place unui copil ciocolata!
No comments:
Post a Comment