inainte de tacere part 1

"Eram intr-o cafenea din Retiro, cand te-ai apropiat sa-mi ceri niste monede, iar eu te-am intrebat daca vrei sa te asezi. Erai unul dintre cei multi, care cerseau cu inocenta, ca ingerii exclusi dintr-un cer pervers si straniu. Nu ma cunosteai, desigur, si m-am bucurat ca ne-am intalnit. Pentru ca, la varsta ta frageda, aveai privirea imbatranita de acele atrocitati care, in scurt timp, marcheaza pe corp si in suflet devastarea pe care o aduc anii.
(...) nu stiu de ce ma gandesc la Rimbaud. Poate fiindca si el apartinea rasei celor care canta la durere. Rimbaud care, pe strazile Parisului, se hranea cu coji de paine veche pe care le scotea din gunoaie si dormea noaptea chircit pe la porti. Mi-am amintit de vorbele sale: "Viata adevarata lipseste".
Si, inchis in acest birou vechi, asezat pe marginea patului revad micul desen reprezentand o casa,pe care mi l-ai daruit, iar eu credeam ca asta era casa visurilor tale, cu flori, ferestre micute si perdelute, cu un semineu mare in mijloc care imprastia un fum colorat, toata aceasta magie incantatoare a copiilor, pe care nici macar mizeria n-o poate sterge.
Am stat si am scris aceste randuri pe care, probabil, nu le vei citi niciodata; as vrea sa te ocrotesc in vreun fel. Ce mizerie, lumea asta!"
Inainte de tacere-Ernesto Sabato

Cati "Rimbaud" traiesc acum pe strazi, cati oare se afla sub un stigmat nefast si sunt condamnati inca de la nastere la o viata plina de suferinta?! Ce este pana la urma statutul, si de ce ne luptam, calcand uneori pe cadavre, pentru el ?Intrebari retorice.