... probabil as fi "Amintirile unei fete cuminti"-Simone de BeauvoirAm simţit că...
"Pe pajiştile şi în padurile acestea unde nu se vedea urmă de om, am crezut că ating acea realitate supraomeneasca la care aspiram. Îngenunchiam ca să culeg o floare şi deodata mă simţeam ţintuită la pământ, covarşită de greutatea cerului, fără să mai pot face o mişcare: o anume spaimă şi un anume extaz îmi dăruiau sentimentul veşniciei..."
Ce poate fi mai plăcut decât ore de linişte lânga un râu, în care scrii şi priveşti în jurul tău cu fascinaţie. Mintea este complet relaxată, corpul pare un fulg, iar peste tălpile tale curge o istorie! Să respiri. Pur si simplu să respiri şi să ţi se pară că o faci pentru prima data în viaţă! Să ai sentimentul că nimic din ce ai crezut că este important nu se ridică la înalţimea acestui moment!
Într-un leagan vechi de 25 de ani, m-am urcat desculţă, am închis ochii şi am început să-mi iau avânt!Mi-am simţit faţa mângâiată, părul răsfirat iar ochii vedeau dicolo de pleoape...!
No comments:
Post a Comment