Tuesday, March 9, 2010
Casa care zâmbeşte
Labels:
fotografie,
my mind my playground,
scriitura
'O cameră albastră. Un tren.
Camera, mică şi întunecată, cu o fereastră îngustă lângă care pâlpâie un opaiţ stingher. Lângă fereastră, o bancă veche şi-un copac fără frunze.
-Cât mai este până vine iarăşi vara?
-Un an, copile. Atât mai este.
-Dar lung e anul?
-Lung. Ca o părere de rău.'
...
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment