Soup Nights

Post preluat de pe www.soupnightsromania.com

Din voluntariat se poate invata …viaţa

Am rugat-o pe Carmen sa ne ajute sa va explicam cum e cu SoupNights, i-am cerut sa-mi spuna cum i s-a parut ei primul eveniment SoupNights, cel de la Street Delivery din iunie. Mai jos aveti ceea ce a scris.
Guest post: Carmen Rusu

Întotdeauna vor exista oameni cu întrebări seci : La ce bun? Ce rost are? Crezi că schimbi ceva? Postul acesta este scris mai mult pentru oamenii care vor să creadă decat pentru cei care au îndoieli. Este pentru oamenii care doresc să ştie că, uneori, este nevoie de 5 minute să schimbi viaţa cuiva. Pentru că, din momentul în care oferi unui copil din plasament o portocala şi acesta îşi înfige dinţii cu putere în fruct, neştiind că dincolo de coajă se află partea comestibilă, devii conştient de rolul tău în viaţa unui om. Pentru că, întâlnirea cu o persoană care a adoptat primul copil la varsta de 18 ani te inspiră. Pentru că, 3 ore din viaţa ta petrecute făcând supă pot însemna, uneori, peste 50 de vieţi de copii.

Începusem acum o vreme să scriu depre lucrurile mărunte dar care, uneori, fac diferenţa. Despre Soup Nights am gasit idei măzgălite pe o foaie, date şi emoţii. Mi-au revenit în minte zâmbetele oamenilor, cuvintele frumoase, binecuvântările celor două doamne care şi-au adus special copila să guste supa noastra şi ne-au întreţinut cu poveşti până seara târziu. Păstrez încă amintirea unor oameni cu suflete frumoase, implicaţi în acest proiect.

Cu ce am ajutat eu la Soup Nights? Am facut supă alături de Adrian Ciubotaru şi Simona Stănescu pe o strada deschisă oamenilor creativi şi dornici să se implice în cauze umanitare. Mai exact supă de legume servită cu mirodenii alese. Am avut sprijinul unor oameni minunaţi din blogosferă care şi-au pus creativitatea în mişcare şi au răguşit scandând “Hai la supă!”. Mica pană de curent şi oala care nu mai vroia să clocotească odată nu au reprezentat motive de panică ci ocazia unor zambete pline de înţelegere din partea oamenilor care aşteptau răbdători porţia de supă. Ajutorul dat a fost unul cât se poate de spontan iar seara s-a dovedit a fi un adevarat succes. Totul pentru copiii de la Spitalul Marie Curie.

Îmi amintesc că am venit însoţită de 2 prieteni şi am plecat având 12, plus sentimentul că am făcut, împreună cu ei, ceva minunat.

Aşadar, Tara, nu-mi mulţumi pentru că, de fapt, eu sunt cea care trebuie să-ţi mulţumească! Pentru prieteni, emoţii şi posibilitatea de a ajuta!

Carmen R.