Tuesday, August 18, 2009
Sunday, August 16, 2009
Soup Nights
Post preluat de pe www.soupnightsromania.com
Din voluntariat se poate invata …viaţa
Am rugat-o pe Carmen sa ne ajute sa va explicam cum e cu SoupNights, i-am cerut sa-mi spuna cum i s-a parut ei primul eveniment SoupNights, cel de la Street Delivery din iunie. Mai jos aveti ceea ce a scris.
Guest post: Carmen Rusu
Întotdeauna vor exista oameni cu întrebări seci : La ce bun? Ce rost are? Crezi că schimbi ceva? Postul acesta este scris mai mult pentru oamenii care vor să creadă decat pentru cei care au îndoieli. Este pentru oamenii care doresc să ştie că, uneori, este nevoie de 5 minute să schimbi viaţa cuiva. Pentru că, din momentul în care oferi unui copil din plasament o portocala şi acesta îşi înfige dinţii cu putere în fruct, neştiind că dincolo de coajă se află partea comestibilă, devii conştient de rolul tău în viaţa unui om. Pentru că, întâlnirea cu o persoană care a adoptat primul copil la varsta de 18 ani te inspiră. Pentru că, 3 ore din viaţa ta petrecute făcând supă pot însemna, uneori, peste 50 de vieţi de copii.
Începusem acum o vreme să scriu depre lucrurile mărunte dar care, uneori, fac diferenţa. Despre Soup Nights am gasit idei măzgălite pe o foaie, date şi emoţii. Mi-au revenit în minte zâmbetele oamenilor, cuvintele frumoase, binecuvântările celor două doamne care şi-au adus special copila să guste supa noastra şi ne-au întreţinut cu poveşti până seara târziu. Păstrez încă amintirea unor oameni cu suflete frumoase, implicaţi în acest proiect.
Cu ce am ajutat eu la Soup Nights? Am facut supă alături de Adrian Ciubotaru şi Simona Stănescu pe o strada deschisă oamenilor creativi şi dornici să se implice în cauze umanitare. Mai exact supă de legume servită cu mirodenii alese. Am avut sprijinul unor oameni minunaţi din blogosferă care şi-au pus creativitatea în mişcare şi au răguşit scandând “Hai la supă!”. Mica pană de curent şi oala care nu mai vroia să clocotească odată nu au reprezentat motive de panică ci ocazia unor zambete pline de înţelegere din partea oamenilor care aşteptau răbdători porţia de supă. Ajutorul dat a fost unul cât se poate de spontan iar seara s-a dovedit a fi un adevarat succes. Totul pentru copiii de la Spitalul Marie Curie.
Îmi amintesc că am venit însoţită de 2 prieteni şi am plecat având 12, plus sentimentul că am făcut, împreună cu ei, ceva minunat.
Aşadar, Tara, nu-mi mulţumi pentru că, de fapt, eu sunt cea care trebuie să-ţi mulţumească! Pentru prieteni, emoţii şi posibilitatea de a ajuta!
Carmen R.
Din voluntariat se poate invata …viaţa
Am rugat-o pe Carmen sa ne ajute sa va explicam cum e cu SoupNights, i-am cerut sa-mi spuna cum i s-a parut ei primul eveniment SoupNights, cel de la Street Delivery din iunie. Mai jos aveti ceea ce a scris.
Guest post: Carmen Rusu
Întotdeauna vor exista oameni cu întrebări seci : La ce bun? Ce rost are? Crezi că schimbi ceva? Postul acesta este scris mai mult pentru oamenii care vor să creadă decat pentru cei care au îndoieli. Este pentru oamenii care doresc să ştie că, uneori, este nevoie de 5 minute să schimbi viaţa cuiva. Pentru că, din momentul în care oferi unui copil din plasament o portocala şi acesta îşi înfige dinţii cu putere în fruct, neştiind că dincolo de coajă se află partea comestibilă, devii conştient de rolul tău în viaţa unui om. Pentru că, întâlnirea cu o persoană care a adoptat primul copil la varsta de 18 ani te inspiră. Pentru că, 3 ore din viaţa ta petrecute făcând supă pot însemna, uneori, peste 50 de vieţi de copii.
Începusem acum o vreme să scriu depre lucrurile mărunte dar care, uneori, fac diferenţa. Despre Soup Nights am gasit idei măzgălite pe o foaie, date şi emoţii. Mi-au revenit în minte zâmbetele oamenilor, cuvintele frumoase, binecuvântările celor două doamne care şi-au adus special copila să guste supa noastra şi ne-au întreţinut cu poveşti până seara târziu. Păstrez încă amintirea unor oameni cu suflete frumoase, implicaţi în acest proiect.
Cu ce am ajutat eu la Soup Nights? Am facut supă alături de Adrian Ciubotaru şi Simona Stănescu pe o strada deschisă oamenilor creativi şi dornici să se implice în cauze umanitare. Mai exact supă de legume servită cu mirodenii alese. Am avut sprijinul unor oameni minunaţi din blogosferă care şi-au pus creativitatea în mişcare şi au răguşit scandând “Hai la supă!”. Mica pană de curent şi oala care nu mai vroia să clocotească odată nu au reprezentat motive de panică ci ocazia unor zambete pline de înţelegere din partea oamenilor care aşteptau răbdători porţia de supă. Ajutorul dat a fost unul cât se poate de spontan iar seara s-a dovedit a fi un adevarat succes. Totul pentru copiii de la Spitalul Marie Curie.
Îmi amintesc că am venit însoţită de 2 prieteni şi am plecat având 12, plus sentimentul că am făcut, împreună cu ei, ceva minunat.
Aşadar, Tara, nu-mi mulţumi pentru că, de fapt, eu sunt cea care trebuie să-ţi mulţumească! Pentru prieteni, emoţii şi posibilitatea de a ajuta!
Carmen R.
Thursday, August 13, 2009
Monday, August 10, 2009
Oraşul şi oamenii
Cine s-a gândit să compare oamenii cu un oraş? Zidurile scrise cu memoria, misterul oamenilor cu o cafenea veche de zeci de ani?Unii ar fi gradini frumoase pe care le vizitezi şi deseori îţi imaginezi cum ar fi să trăieşti acolo pentru vecie. Alţii, intersecţii cu multe indicatoare şi fluiere bezmetice care te îndreaptă fie în stanga fie în dreapta.
Pentru mine, oraşele au avut întotdeauna o forţă de fascinaţie, un miraj care îşi are originea în mişcarea lor caleidoscopică. Îmi revin în minte multe imagini.
Oraşe mari, tentaculare care se hrănesc cu energia oamenilor, de beton şi sticlă, aride ca nişte peisaje lunare. Oraşe vechi încremenite în tiparele altui timp, devitalizate. Oraşe opulente etalând în vitrine o bogăţie de prost gust. Oraşe sărace ce se apleacă umile în faţa ploii, vântului şi mizeriei. Oraşe pline de linişte în care timpul decide, împreună cu clopotul bisericii, sfârşitul unei zile.
Oraşe strălucitoare sau cenuşii, omogene sau hibride, exuberante sau triste, respingătoare sau pline de o stranie atracţie, fiecare având ceva inconfundabil.
Oameni strălucitori sau cenuşii, omogeni sau hibrizi, exuberanţi sau trişti, respingători sau plini de o stranie atracţie, fiecare având ceva inconfundabil...
Subscribe to:
Posts (Atom)
