Recitire

Umbli,umbli intruna la nimereala.Mergi.Toate clipele sunt totuna,toate spatiile se aseamana.Nu te grabesti niciodata,nu te ratacesti niciodata.Nu te uiti cat este ceasul.Nu ti-e somn.Nu ti-e foame.Nu casti niciodata.Nu izbucnesti niciodata in ras...Indifereanta ta e lineara:om cenusiu pentru care cenusiul nu evoca nicio mohoreala.Nu insensibil,ci neutru.
...
Nu ai invatat nimic, decat ca singuratatea nu te invata nimic, ca indiferenta nu invata niciodata nimic; era o amagire, o iluzie fascinanta, care te-a prins in capcana. Erai singur si vroiai ca intre lume si tine puntile sa fie distruse pentru totdeauna!
Dar esti atat de neinsemnat si lumea e un cuvant atat de mare...
Dar jocul s-a sfarsit, marea petrecere, betia amagitoare a vietii e suspendata. Lumea nu s-a schimbat si nici tu nu te-ai schimbat...
Timpul, care cunoaste raspunsul, a continuat sa se scurga. Inceteaza sa mai vorbesti ca un om care viseaza.
Priveste! Priveste-i!Sunt acolo cu miile, santinele tacute, pamanteni nemiscati...
Nu, nu esti stapanul anonim al lumii, cel asupra caruia istoria nu avea nicio putere, cel care nu simtea ploaia cazand, care nu vedea intunericul lasandu-se. Nu mai esti inaccesibilul, neprihanitul, transparentul.Ti-e frica si astepti.

Un om care doarme. Georges Perec.