Julie Blackmon Photographs

" These images are both fictional and auto-biographical, and reflect not only our lives today and as children growing up in a large family,but also move beyond the documentary to explore the fantastic elements of our everyday lives, both imagined and real.The stress, the chaos, and the need to simultaneously escape and connect are issue that I investigate in this body of work. We live in a culture where we are both 'child centered' and 'self-obsessed'.The struggle between living in the moment versus escaping to another reality is intense since these two opposites strive to dominate."
Julie Blackmon.

O pozitionare interesanta a corpurilor si elementelor in spatiu, o neglijenta dar in acelasi timp precizie a amplasarii, o combinatie intre perfectiunea formelor geometrice si neglijenta/dezordinea din interiorul acestora (familiilor), control al elementelor,emotie si straniu. Toate se regasesc in fotografiile lui Julie Blackmon.

Recomand acest site de unde au fost preluate si fotografiile de mai sus. Enjoy!

Revenire

Dupa o absenta motivata de resuscitarea vietii sociale, revin!
Pentru inceput, mi-e dor de :

Ashes and Snow

Ashes and Snow (2005);Director,scriitor si fotograf: Gregory Colbert, film vazut la recomadarea lui Octavian (multumesc!)
“The power of the images comes less from their formal beauty than from the way they envelop the viewer in their mood. . . .They are simply windows to a world in which silence and patience govern time.”—New York Times

Ashes and Snow nu este (doar) un film, este o experieta, este arta, calatorie spirituala, armonie, intoarcere la conditia umana, este un dans intre trupurile oamenilor si ale animalelor,meditatie si rugaciune...este un vis.Este un spatiu oniric in cadrul caruia orice experienta este posibila!

Fotografii pe care le realizezi o singura data in viata,momente in care refuzi sa clipesti pentru a nu pierde niciun cadru, Ashes and Snow a fost secunde ce au parut o viata!

"I saw Edens that I had held in my hands,
but let go
I saw promises I did not keep
Pains I did not sooth
Wounds I did not heal
Tears I did not shed
I saw deaths I did not mourn
Prayers I did not answer
Doors I did not open
Doors I did not close
Lovers I left behind
And dreams I did not live
I saw all that was offered to me,
that I could not accept
I saw the letters I wished for,
but never received
I saw all that could have been,
but never will be..."

Feather to fire
fire to blood
blood to bone
bone to marrow
marrow to ashes
ashes to snow!
Fotografiile ii apartin lui Gregory Colbert si sunt preluate de pe site-ul http://www.ashesandsnow.org/

Ochi de copil

Linistea din curti straine

Lucia Di Lammermoor

Lucia di Lammermoor
Muzica: Gaetano Donizetti
Libret: Salvatore Cammarano, dupa romanul lui Sir Walter Scott "The Bride of Lammermoor"
Premiera: Neapole, 26 septembrie, 1835
Urmarita azi:Opera Nationala Bucuresti, 6 februarie 2009, h 18:30

Ceea ce am crezut ca va fi o experienta obositoare (datorita lipsei de somn) s-a dovedit a fi adevarata hrana pentru suflet!Un spectacol minunat interpretat de adevarati profesionisti,o Lucia (Irina Iordachescu) cu fractura la picior anuntata la inceputul operei, dar care impreuna cu Enrico - Stefan Ignat, Edgardo - Hector Lopez, Arturo - Vlad Mirita, Raimondo - Horia Sandu, Alisa - Adriana Alexandru, Normano - Valentin Racoveanu, Dirijor - Razvan Cernat a reusit sa ridice o sala (aproape plina) in picioare.
O interpretare remarcabila...voci superbe, o orchestra pe masura si un public entuziast! Reteta unei seri perfecte alaturi de oameni care apreciaza frumosul.
Am redescoperit atmofera minunata si cu iz de istorie a impresionantei Opere Nationale Bucuresti si promit sa devin fidela locului si oamenilor de acolo!

fotografie preluata de aici

Recitire

Umbli,umbli intruna la nimereala.Mergi.Toate clipele sunt totuna,toate spatiile se aseamana.Nu te grabesti niciodata,nu te ratacesti niciodata.Nu te uiti cat este ceasul.Nu ti-e somn.Nu ti-e foame.Nu casti niciodata.Nu izbucnesti niciodata in ras...Indifereanta ta e lineara:om cenusiu pentru care cenusiul nu evoca nicio mohoreala.Nu insensibil,ci neutru.
...
Nu ai invatat nimic, decat ca singuratatea nu te invata nimic, ca indiferenta nu invata niciodata nimic; era o amagire, o iluzie fascinanta, care te-a prins in capcana. Erai singur si vroiai ca intre lume si tine puntile sa fie distruse pentru totdeauna!
Dar esti atat de neinsemnat si lumea e un cuvant atat de mare...
Dar jocul s-a sfarsit, marea petrecere, betia amagitoare a vietii e suspendata. Lumea nu s-a schimbat si nici tu nu te-ai schimbat...
Timpul, care cunoaste raspunsul, a continuat sa se scurga. Inceteaza sa mai vorbesti ca un om care viseaza.
Priveste! Priveste-i!Sunt acolo cu miile, santinele tacute, pamanteni nemiscati...
Nu, nu esti stapanul anonim al lumii, cel asupra caruia istoria nu avea nicio putere, cel care nu simtea ploaia cazand, care nu vedea intunericul lasandu-se. Nu mai esti inaccesibilul, neprihanitul, transparentul.Ti-e frica si astepti.

Un om care doarme. Georges Perec.