Deja vu de noiembrie (sau uneori scriu doar pentru mine)

Deja vu 1
m-am cautat in dimineata asta in tot si in nimic. Nu eram.
Te citesc "pe tine" si iata-ma!.
…

e crancena vorba ta, ca vantul urland sub stresini.

vreau sa ma uit pe geam..atatia oameni care au imbracat lumina pe dos

atatia oameni care poarta camasi-minciuna si se falesc cu ele

balangane pendulul intre ce am fost si ce nu sunt..

buna ziua.nu v-am mai vazut de o vreme

stiu.nici eu nu ma vad prea des..imi sufla vantul prin doruri

astept.o sa-mi construiesc un pod si o sa-l impodobesc cu piatra

se vor scurge minutele si-mi vor inunda monotonia..astept

Deja vu 2
…e din ce in ce mai greu sa fixezi cu privirea o zi. L-am privit trei ore şi el nu s-a mişcat. Azi a întârziat mai mult. A apus mai devreme …se face toamna.Gandesc…cand umbra perdelei ajunge pana la mine este sigur intre cinci si sase si atunci intru iarasi in timp.Aud ceasul.Ticaie.Am iesit din camera si n-a mai fost.Hotarasc sa-mi imbrac dimineata de luni cu alta haina decat cea de spital…sa o parfumez cu flori aruncate la colt de strada …sa adun aburii din conducte si sa ma incalzesc pe drum ...vreau sa ma joc cu toamna.Ea se supara si pleaca.Simt cum timpul ma face felii si se joaca cu mine.De aceea nu ma mai uit la ceas…nu-l mai aud.Simt doar umbre..