Tuesday, November 2, 2010

Nov.

Nu mai am dimineţi însorite. Nici voi nu mai aveţi, doar e toamnă. La etajul 9, în zilele cu ceaţă, e ca şi cum ai locui nicăieri. Dispar blocuri, pod, apă, autobuz, oameni.

Mă trezesc mereu pe partea dreaptă. Dimineaţa cobor din pat direct în pantofii roşii. Nu-mi fac niciodată cafeaua. Nu îmi aprind nicio ţigară. Nu mănânc. Cu toate astea, lumea e în continuare agăţată la locul ei, aparent calmă, ridicând sprânceana a mirare că reuşesc să mă mişc în ritmul ei. Pe măsură ce ajung la uşă, culorile se mută în rochie, în eşarfă, în inele, în păr, în gânduri.

Până să vină seara, se lipesc cumva griurile oraşului ăstuia de mine. Îmi dau seama că e tot una din zilele alea care merg de jos în sus. Anapoda. Cu stări care se traduc în poveşti fără legătură cu realitatea.

Ce să fac? Torn miere într-o cană, pun lapte peste şi îmi pregătesc pantofii pentru a doua zi.

La drum...

No comments: