Monolog:-"Imi placea sa vorbesc. Tot ce ma frapa in cursul unei zile povesteam,sau cel putin incercam sa o fac. Imi era teama de noapte, de uitare, imi parea nespus de rau sa las prada tacerii tot ceea ce vazusem, simtisem, iubisem.
Imi doream un condei, hartie si stiinta de a le folosi!De ce am ales scrisul ca metoda de exteriorizare? Copila fiind nu-mi luam niciodata in seama mazgaliturile; adevarata mea preocupare era cunoasterea! Adolescenta, preferam scrisorile si jurnalele. Intuiam eu ca astfel de scrieri retineau timpul. Visam mereu mai mult decat puteam sa am, imi construiam lumea fara colturi. Doream sa fiu propria mea cauza si propriul scop! Acum..."
Incepusem acum o vreme sa scriu despre lucrurile marunte pe principiul: "Viata nu se masoara in numarul de respiratii pe care le avem, ci in momente care ne taie rasuflarea". Am gasit idei mazgalite pe o foaie, date si emotii. Mi-am adus aminte de ce imi spunea un prieten drag: "o zi in care n-ai privit cerul e o zi pierduta". De multe ori cred ca e suficient atat, sa iti permiti ragazul sa privesti cateva clipe in sus. Nu zice nimeni ca trebuie sa te pierzi in "contemplari", ci doar sa te opresti din cand in cand pentru a realiza ca mai simti!
Exemple:
31.07.2008
Miros de lemn lacuit. Nori in forma de copil dolofan. Balconul din micro 5 unde ma asez pe jos si scriu cateva ore. Oamenii. Zambetul. Ferestre folosite in loc de usi.
15 august 2008
Am redescoperit creionul si carbunele. Adieri ale vantului. Lectii de chitara. O seara eleganta. Fuga pe motocicleta. Placerea de a simti dorul.
20 august 2008
Poteci neumblate. Munti de sare. Vanatoare de fulgere. Oameni cu sclipiri in ochi. Sentimentul unui traznet trecand pe langa ureche. Mers prin ploaie.
Imi doream un condei, hartie si stiinta de a le folosi!De ce am ales scrisul ca metoda de exteriorizare? Copila fiind nu-mi luam niciodata in seama mazgaliturile; adevarata mea preocupare era cunoasterea! Adolescenta, preferam scrisorile si jurnalele. Intuiam eu ca astfel de scrieri retineau timpul. Visam mereu mai mult decat puteam sa am, imi construiam lumea fara colturi. Doream sa fiu propria mea cauza si propriul scop! Acum..."
Incepusem acum o vreme sa scriu despre lucrurile marunte pe principiul: "Viata nu se masoara in numarul de respiratii pe care le avem, ci in momente care ne taie rasuflarea". Am gasit idei mazgalite pe o foaie, date si emotii. Mi-am adus aminte de ce imi spunea un prieten drag: "o zi in care n-ai privit cerul e o zi pierduta". De multe ori cred ca e suficient atat, sa iti permiti ragazul sa privesti cateva clipe in sus. Nu zice nimeni ca trebuie sa te pierzi in "contemplari", ci doar sa te opresti din cand in cand pentru a realiza ca mai simti!
Exemple:
31.07.2008
Miros de lemn lacuit. Nori in forma de copil dolofan. Balconul din micro 5 unde ma asez pe jos si scriu cateva ore. Oamenii. Zambetul. Ferestre folosite in loc de usi.
15 august 2008
Am redescoperit creionul si carbunele. Adieri ale vantului. Lectii de chitara. O seara eleganta. Fuga pe motocicleta. Placerea de a simti dorul.
20 august 2008
Poteci neumblate. Munti de sare. Vanatoare de fulgere. Oameni cu sclipiri in ochi. Sentimentul unui traznet trecand pe langa ureche. Mers prin ploaie.
No comments:
Post a Comment