Lipscaniul de ieri

Copilul Lipscaniului

Absenta mea pe acest blog poate fi motivata prin participarea la Olimpiadele Comunicarii iar scutirea oferita este chiar blogul pe care am scris in ultima perioada http://5oclocktm.wordpress.com/.Ne "citim" acolo!

Mot cle - Croyance

Brasov

Brand turistic national sau pledez pentru Delta Dunarii!

Cu acest articol particip la concursul organizat de Premier Tour, pentru desemnarea Brandului Turistic National

De ce Delta Dunarii? Decizia este una pe cat de personala pe atat de realista.Spuneam intr-un post anterior despre unul dintre proiectele care a avut printre scopuri sporirea vizibilitatii si salvarea acestei zone dar care a avut si un rezultat concret- asta e motivatia personala. Delta Dunarii merita rangul de brand turistic datorita frumusetii si unicitatii zonei, a veridicitatii oamenilor care traiesc acolo dar si a importantei ei pentru economia tarii. Aici nu-l "vezi" pe Dracula si nici nu poti admira picturi vechi de secole, dar ceea ce zona ofera unui om care vine sa o descopere, depaseste cu mult orice mit.
A devenit o adevarata banalitate sa constatam eforturile discursive ale autoritatii de stat sau ale unor specialisti asupra necesitatii dezvoltarii turismului romanesc.
Pentru a transforma Delta Dunarii intr-un brand turistic national trebuie sa pornim de la misunea propriu-zisa a brandului si anume aceea de a diferentia cumva zona turistica fata de celelalte, diferentiere bazata pe conceptul de singularitate. Acest concept creeaza in mintea potentialului vizitator ideea conform careia nu mai exista un loc asemanator acestuia. Promovarea ar trebui sa vina in urma unei incercari de prezervare iar strategia pe teremen lung ar trebui gandita in beneficiul Deletei Dunarii si nu in defavoare.

Sa nu uitam ca turismul se naste din dorinta si curiozitatea omului de a explora locuri noi!
poza preluata de aici

Fericirea pe ziua de azi...

Monolog:

-"Imi placea sa vorbesc. Tot ce ma frapa in cursul unei zile povesteam,sau cel putin incercam sa o fac. Imi era teama de noapte, de uitare, imi parea nespus de rau sa las prada tacerii tot ceea ce vazusem, simtisem, iubisem.
Imi doream un condei, hartie si stiinta de a le folosi!De ce am ales scrisul ca metoda de exteriorizare? Copila fiind nu-mi luam niciodata in seama mazgaliturile; adevarata mea preocupare era cunoasterea! Adolescenta, preferam scrisorile si jurnalele. Intuiam eu ca astfel de scrieri retineau timpul. Visam mereu mai mult decat puteam sa am, imi construiam lumea fara colturi. Doream sa fiu propria mea cauza si propriul scop! Acum..."

Incepusem acum o vreme sa scriu despre lucrurile marunte pe principiul: "Viata nu se masoara in numarul de respiratii pe care le avem, ci in momente care ne taie rasuflarea". Am gasit idei mazgalite pe o foaie, date si emotii. Mi-am adus aminte de ce imi spunea un prieten drag: "o zi in care n-ai privit cerul e o zi pierduta". De multe ori cred ca e suficient atat, sa iti permiti ragazul sa privesti cateva clipe in sus. Nu zice nimeni ca trebuie sa te pierzi in "contemplari", ci doar sa te opresti din cand in cand pentru a realiza ca mai simti!
Exemple:
31.07.2008
Miros de lemn lacuit. Nori in forma de copil dolofan. Balconul din micro 5 unde ma asez pe jos si scriu cateva ore. Oamenii. Zambetul. Ferestre folosite in loc de usi.
15 august 2008
Am redescoperit creionul si carbunele. Adieri ale vantului. Lectii de chitara. O seara eleganta. Fuga pe motocicleta. Placerea de a simti dorul.
20 august 2008
Poteci neumblate. Munti de sare. Vanatoare de fulgere. Oameni cu sclipiri in ochi. Sentimentul unui traznet trecand pe langa ureche. Mers prin ploaie.

Razvratire...

Razvratirea mea este infantila,stiu...dar ce inventie minunata e omul!

Tranformi realitatea si esenta in clisee si apoi le blamezi pentru ca stii ca tu ai intotdeauna raspunsurile corecte si intr-un fel iti guvernezi propria lume. Iar de n-o faci inca, fugi dupa asta toata viata. Te privesti atent intr-o oglinda si, chiar si examinandu-te de aproape, gasesti ca arati mai bine ...decat ceilalti.
E drept ca asta se intampla la lumina slaba a inserarii care vine din spatele tau, dar nu conteaza. Acum nimic nu te opreste sa iesi increzator pe strada si sa razi de imperfectiunile altora. Mai cauti adevar in chipul tau? Mai cunosti compasiunea? Indiferenta ta este inutila. Refuzul tau este inutil. Neutralitatea ta nu inseamna nimic. Fiecare zi iti va manca rabdarea si-ti va goli ipocrizia eforturilor tale.Ti-ai construit si distrus refugiile in mod constant:ordinea si inactivitatea, deriva sau somnul, momente neutre, scurgerea umbrelor. Dar jocul s-a terminat. Lumea nu s-a clintit. Indiferenta nu te-a facut diferit.

Am din nou sentimentul unei voci care urla fara ecou. Merg pe strada si parca intru intr-o copilarie autista in care nimeni nu vede, nu aude si nu vorbeste cu nimeni. Ne aflam intr-o vanzoleala continua, alarmanta, derizorie. Asta doar pentru ca existenta noastra neinsemnata sa devina mai putin subtila. Ce ne multumeste, de fapt,in viata? Micile luxuri care ne gadila orgoliul, care ne incanta retina sau papilele sau timpanul...
Senzatii pasagere, superficiale. Admiratia provenita de la o gloata cat mai mare? Cu ce folos te alegi din admiratia unor oameni care oricum se vor face cenusa la fel ca tine? Lumea este un cuvant prea mare pentru omul care se incapataneaza sa-si contruiasca o alternativa intotdeauna superioara realitatii. Ne mintim unii pe altii, ne folosim de cuvinte, de corpuri, ne chinuim sa gasim slabiciuni doar pentru ca mai apoi sa ne folosim de ele in scopuri egoiste, ne jucam cu sentimente, cu ganduri, ne impunem si ne multumim cu admiratia superficiala a celor din jur, ne incanta invidia si ne sacrificam vietile pentru aceste scopuri sublime.

p.s.: razvratire inspirata de "Un om care doarme" si de cei 100 dincolo de ferestre!