Prima zi

2010 ar putea fi un început. Mi-aş dori mai mult să fie o continuare.

Nimic altceva decât amintiri frumoase ale unor vremuri în care Crăciunul era plin de sens. Dorinţa de a reconstrui atmosfera de odinioară. Pe alocuri, tristeţea că nu mai poţi.

Aş fi dorit tradiţii, nu reconstituiri stângace ale unor oameni care au pierdut demult spiritul sărbătorilor. Cu toate acestea, am avut parte de linişte, multe colinde, amintiri, timp petrecut cu familia.

Şi anul acesta mi-a fost dor de zăpezile de altădată! Cu toate cele ale lor!

Să avem un an mai bun!

Moment

Dorm greu în nopţile altora. Trăiesc straniu într-o ţară în care fluturii sunt monede de schimb.

Gând de seară

Am întâlnit un om ca o sârmă subţire, dar pe care nu pot totuşi s-o-ndoi deloc. E ca atunci când te îndrăgosteşti de o piatră, de un apus, de o idee.

Demonstrat mi-a fost că omul singuratic, în muţenia lui, vede şi simte lucrurile în acelaşi timp mai şters dar şi mai pătrunzător. Capătă în tăcere proporţii, se adâncesc şi se prefac în eveniment, în sentiment. Cand noi fugim, el contemplă şi râde.


Cine spunea, oare, "a vedea înseamnă a pierde"?

Culori (Iaşi)

a lot of Black and White (Iasi)

Little girl (Iasi)

Aţi fost toamna în Iaşi?

Aici lucrurile au alt ritm. Se mişcă încet, exact ca vorba oamenilor. Nu-mi dau seama ce te impresionează mai mult: simplitatea vieţii, căldura cu care eşti primit sau oraşul în plină toamnă arămie!

Parcă auzi în Copou paşii poeţilor ce umblă brambura printre frunze şi ceruri învolburate, spărgând nuci în pumni şi desenând mustăţi copiilor cuminţi de pe margine. Te uiţi în jur cu sete, fotografiezi cu privirea oameni, clădiri...surprinzi emoţii. Aici ai timp pentru gânduri!

Aici toamna are sens. Este plină de poezie, de doruri multe, de emoţii puternice, de frunze ruginii şi miros de tinereţe nebună.

Este anotimpul care vorbeşte despre plecări din care nu ne-ntoarcem nicicând … şi despre poveştile netrăite până la capăt. Despre trădări ale propriului suflet şi despre drumurile care şi-au pierdut sensul. Despre făgăduinţe uitate şi înnoite.

Măcar de mi-aş aminti unde mi-am pierdut paşii...

Photo made by Mariana Nikolova

E ca atunci când clipeşti.

Pentru o fracţiune de secundă, întunericul capătă miros de struguri şi migdale...