![](https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhVMlgohzD3_mExHAooVlHd3qe0E0GzU7e_Wne40ozxsLX7soko4QCBIMwD-UuPPjMOq0YTTwijk_vbk5ual46_d3A-fndL4XKligeEg7BXbDHxbb5s81wC-_OruymhScvhYyZuRx4xNx_-/s400/nIMG_0166.jpg)
![](https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg47nvVLqc3LTP17wmNORScl4BexzMaxNSZj2TigMYwJEcOV7yvysBqSlkFatp83FZajhc4m3S05KLFeZPRFZQKB0bLE6lxTbqcprxsWAWVjBTFzaJPFf6SFH7bn2yAXdy-BrRQV1-fUspU/s400/nIMG_0159.jpg)
Dacă ar fi să măsor, ziua asta ar avea fix 12 m 75. Ar fi o lungană nesuferită, cu aere de prima donna. Prea lungă să o invit la ceai. Prea sus să audă ce îi spun. Prea de sus ar trebui să mă privească.
*
Cu toate astea, urc la etajul 9 şi privesc ziua de sus. Pare mică şi cu nume predestinat.
*
Până la urmă, aici, la înălţime, mă simt acasă.