Decor

Două zâmbete răzleţe şi-o umbrelă părăsită lângă zidul cu poveşti şi podoabele-nşirate, vesele şi colorate, atârnate în decor.

Pământul e colorat...

...când ai 22 de ani. Când ai un tată care îţi cumpără vată pe băţ şi zboară cu tine deasupra oraşului în care ai copilărit.

Gând

"Eşti fericită?"- a întrebat el, acum două săptămâni. Cuprinsă fiind de entuziasmul pe care o prăjitură cu ciocolată, o stradă liniştită şi adierea vântului într-o noapte răcoroasă de vară ţi-l poate oferi, am spus da. Pentru că, în câteva secunde, m-am gândit că fericirea pentru mine înseamnă mulţumirea de sine.

Astăzi, sunt mulţumită că încă mai sunt oameni care să-ţi ofere zile frumoase. Care te servesc cu ciocolată de casă şi te îndeamnă să savurezi stropi de licoare roşiatică şi parfumată din pahare colorate în albastru şi auriu. Că pot privi la ora asta luna, acoperişurile caselor şi avioanele care decolează în linişte, de pe balconul unde doi greieri s-au adăpostit. Mulţumită sunt şi de ceea ce fac. De ceea ce sunt. Şi, pentru mine, asta înseamnă că sunt fericită.

p.s. Mulţumită şi de faptul că pot, după mai bine de o lună, să tastez litere şi să încheg fraze, pe care să le aştern mai apoi în acest jurnal online, cu aceeaşi naturaleţe cu care îl abandonez din când în când. La ora 3 dimineaţa.

Bine am revenit!