Aţi fost toamna în Iaşi?

Aici lucrurile au alt ritm. Se mişcă încet, exact ca vorba oamenilor. Nu-mi dau seama ce te impresionează mai mult: simplitatea vieţii, căldura cu care eşti primit sau oraşul în plină toamnă arămie!

Parcă auzi în Copou paşii poeţilor ce umblă brambura printre frunze şi ceruri învolburate, spărgând nuci în pumni şi desenând mustăţi copiilor cuminţi de pe margine. Te uiţi în jur cu sete, fotografiezi cu privirea oameni, clădiri...surprinzi emoţii. Aici ai timp pentru gânduri!

Aici toamna are sens. Este plină de poezie, de doruri multe, de emoţii puternice, de frunze ruginii şi miros de tinereţe nebună.

Este anotimpul care vorbeşte despre plecări din care nu ne-ntoarcem nicicând … şi despre poveştile netrăite până la capăt. Despre trădări ale propriului suflet şi despre drumurile care şi-au pierdut sensul. Despre făgăduinţe uitate şi înnoite.

Măcar de mi-aş aminti unde mi-am pierdut paşii...

Photo made by Mariana Nikolova

E ca atunci când clipeşti.

Pentru o fracţiune de secundă, întunericul capătă miros de struguri şi migdale...

Bine v-am regăsit! E toamnă!

Încerc de câteva zile să identific 'motivul' pentru care am lăsat să treacă o perioadă atât de lungă fără să mai scriu. Fapt care a dus la o inevitabilă analiză a conţinutului şi scopului acestui blog.

După banala scuză "Nu am mai avut timp!" - repetată de câteva ori în gând, drept justificare - mi-am adus aminte, inevitabil, de o conversaţie avută în această vară, cu Adrian Ciubotaru. Conversaţie în urma căreia m-am ales cu următoarele cuvinte, notate îngrijit pe spatele unei cărţi de vizită: "Timpul nostru disponibil este redat de starea noastră de spirit!"

Iată o altă direcţie de analiza! Ultima perioadă din viaţa mea?! Într-un cuvânt: agitaţie. În mai multe: maturizare personală şi profesională. Mult mai puţin timp pentru cărţi, fotografie, călătorii.

Realizând că un blog construit în jurul pasiunilor, într-o perioadă în care ai mult prea puţin timp pentru ele, se află în pericolul de a sfârşi, m-am încăpăţânat să nu-i permit trecerea în nefiinţă, atât de timpuriu.

Deşi îmi este dor de orele lungi de răsfăţ, mi-am dat seama că de prea multe ori mi-am pictat oboseala pe chip fără motive temeinice.

Închei acest post cu un minunat citat din Nicolae Iorga:
"După furtunile sufletului, ca şi după ale naturii, învie flori ce se credeau uscate!"

şi cu un ...
Bine v-am regăsit!E toamnă!