Friday, January 30, 2009

Monday, January 26, 2009

Smile Smile Smile

Peste 30 de filme de scurt metraj vizionate pentru proiectul media.Rezultatul: o campanie,un eveniment organizat in 4 oameni de la 0.Afisul e acesta:
Am ramas placut impresionata si recomand Validation (si Rent-A-Person)-Kurt Kuenne

Thursday, January 22, 2009

Semiologie/Semiotica

Intr-un post anterior am citat din Tolstoi un fragment despre viziunea calului Holstomer asupra importantei cuvintelor. Astazi, ma intorc cu un post despre minunata lume a semioticii in incercarea de a-mi demonstra ca trei zile din viata mea nu au fost pierdute fara folos.
Ce am inteles eu din semiotica (pe langa notunile de baza legate de semn, sens,spatiu cultural,limbaj, semnificant, semnificat si referent/reprezentat and so on)?
Recunosc. Sebeok si Gombrich m-au plictisit, pe Platon l-am acceptat doar pentru faptul ca-mi antrenasem mintea cu putina filosofie inainte, insa Roland Barthes a venit cu ale sale "Mitologii" ca un pansament pentru toate neclaritatile din urma.

Ofera trei exemple/constructii culturale alese in special datorita importantei contextului. Realizeaza o frumoasa legatura intre structurile fixe care la prima vedere nu au nevoie de decodificare, precum salutul englezesc: how do you do? ce tine in totalitate de caracterul protocolar al natiei. Aceasta structura nu este in niciun caz o intrebare ci un simplu salut conventional ce atrage dupa sine aceasi formula: how do you do?
Celelalte doua exemple vizeaza de aceasta data Franta si in special viziunea etatista a francezilor. Spre deosebire de americani, francezii au un cult al statului, considerat un fel de Dumnezeu responsabil. Cel mai interesant exemplu il constituie decodificarea unei fotografii de pe coperta revistei Paris Match, in care apare un barbat negru in fata unui drapel francez, imbracat in uniforma militara.

Se pune accentul pe caracterul deocratic al statului francez dar se ajunge pana la nostalgia statutului de imperiu resimtita de Franta,la buna comunicare cu coloniile,la visul francez conform caruia structuralismul s-a nascut in Franta.

Concluzia: unele lucruri nu sunt doar obiecte, nu exista doar stari de fapt ci lucrurile din jurul nostru au nevoie de o decodare complexa pentru a fi intelese la adevarat valoare.

Intrebare: am mentionat eu in acest post imens, faptul ca l-am citit pe Umberto Eco, ca l-am inteles si mi-a placut? NU!!
Eu raman la Barthes.

Saturday, January 17, 2009

Povesti




L-am descoperit pe Diego Ravalico aici acum doua luni.Si de atunci ii redescopar in fiecare fotografie cate o poveste!

Saturday, January 3, 2009

2008

2008
Nou.Incercare.Acceptare.Tentativa.Nereusita.Sarut.Lumini.
Sfarsit.Inceput.Facultate.Reusita.Calimanesti.Congres.
Reusita.Recunoastere.Ochi.Iubire.Dezamagire.Despartire.
Lacrimi.Incercare.Esec.Incercare.Calatorii.Liniste.
Lectii.Desen.Fotografie.Orizonturi.Facultate.Internetics.
Nou.Oameni.Prieteni.Admiratie.Reusita.Delasare.Cautare.
Uitare.Biz.Oboseala.Incredere.Satisfactie.Prieteni.Cautare.
Singuratate.Familie.Craciun.Stralucire.Oameni.Singuratate.
Incercare.Frumusete.Viitor.

Pimele cuvinte care mi-au trecut prin minte atunci cand m-am gandit la anul 2008.Asa, simple,fara sa le caut mii de sensuri.Nu am vrut o alta lista pe care sa o adaug la multele liste deja existente (multe inutile) din viata mea.Asa ca au ramas doar cuvinte,simple vorbe care se vor pierde intr-un an.

Pentru ca tot m-am referit la vorbe -un scurt fragment citit de curand in incercarea de a intelege mirifica semiotica.Parerea calului Holstomer despre oameni:

"Dar aceste vorbe au avut asupra mea o uriasa inraurire.Neincetat m-am gandit la acestea si mult mai tarziu dupa tot felul de relatii cu oamenii ,am inteles,in sfarsit,semnificatia pe care o atribuie ei acestor vorbe ciudate.Oamenii nu sunt calauziti in viata de fapte ci de vorbe.Ei nu pretuiesc atat posibilitatea de a face sau a nu face ceva cat posibilitatea de a-si spune intre ei vorbe conventionale despre diferitele obiecte.In relatiile dintre ei socotesc ca foarte importante vorbele:al meu,a mea, ale mele.Chiar despre unul si acelasi lucru,ei se pun de acord ca numai unul dintre ei sa spuna "al meu".Si acela care,in acest joc conventional dintre ei,zice al meu mai mult decat ceilalti,despre un mai mare numar de lucruri,acela este socotit cel mai fericit.Pentru ce e asa,nu stiu,dar e".
“Holstomer”,Lev Tolstoi

Desene part 2






Cateva incercari vin drept continuare a intentiei mele de a deveni "autodidacta".Cu zambet, va rog ca americanii :go easy on me,i'm learning!(de aceea imi veti scuza liniile,patratelele si numerotarea precum si "micile" greseli!)ENJOY!