Wednesday, March 19, 2008



Ma exilez adesea intre peretii acestia aromati.Ma caut printe fotografii necunoscute,printre cerneala rasturnata peste foi atinse de vreme,prin rochii nemuritoare,prin coloane de fum si ceara.Sunt fete de marmura care asteapta sa le cureti de praf cu privirea,sa le atingi cu suflul cald si sa le asterni usor in cutia amintirii.

Nu dorea mult.Scotea cuvinte de sub ruine fara manusile de catifea.Ii sangerau mainile.Pielea zdrentuita era patura pentru constiinta lasata pe front.Uneori visa.Iarba,mirosul marii,vopseaua proaspata ce se asternea pe bancile lor.Ale femeilor cu parul lung ce maturau cu rochiile nisipul cumparat cu 1 penny firul.Se gandea ca nu mai are mult daca poate sa simta briza ce-i pieptana parul asemenea unei iubite cu degete lungi de pianista.Era mirosul unei primaveri in care copilul a fost crescut de bunica cu flori de corcodus si cu degete uscate,cu plita si pamant ars de lacrimi...