Thursday, December 30, 2010

2010. 24 luni?

E timpul să mai lipim cuvinte în albumul cu amintiri. Am de onorat o leapşă pornita de o domnişoară cu păr bălai: Bianca Albu, pasată cu graţie de către un copil, pe nume Corina. Ce au făcut ele? Au scris despre 5 lucruri făcute în 2010.

Destul de greu să pescuieşti 5 lucruri dintr-un an, atunci când anul cu pricina a părut a fi doi. A fost un exerciţiu bun să-mi amintesc că în 2010:

  • Am terminat Facultatea de Litere. Mi-am luat licenţa. Am intrat la master cu 10. Toate cele într-un timp pe care eu l-am numit 'stare de veghe'. Aici mi-am dat seama că scrisul te lasă la vedere şi când e pură imaginaţie.
  • Am alergat. Mult. Între facultate şi serviciu. Au fost perioadele când decizia de a traversa o stradă sau de a lua un tramvai implica numărul secundelor salvate. Cu toate astea, până şi veşnicul du-te vino te apropie de oamenii care fug şi ei către ceva.
  • Am crescut natural alături de oameni care au avut încredere în ceea ce fac. Am construit atmosfere. Am luat decizii. Am făcut schimbări. Pot vorbi oricând despre ce înseamnă mulţumirea de sine.
  • Am bătut străzile Romei. Nu oricum, ci alături de prietenele mele. Mi-am luat primul concediu în care nu a fost vorba de examene şi teancuri de foi.
  • Am păstrat prieteni. Un lucru rar atunci când ieşi pe uşă la ora 8 dimineaţa şi te întorci de cele mai multe ori la 22:00. Am dezvăluit lucruri mari prin gesturi mici. Din păcate, puţin sunt aceia atât de atenţi! Într-un fel, mulţumită sunt şi de asta!
Concluzii sunt multe, însă nu vreau să le deranjez. Deja le lustruiesc...mâine îşi găsesc locul în cutii cu panglici colorate. Trebuie să recunosc, mai că nu-ndrăznesc să tulbur liniştea depusă la sfârşit de an cu gândurile mele...

P.S.: Roxana, Raluca, Dan, Adriana, ... dacă mai aveţi timp, aştept să-mi spuneţi 5 lucruri făcute în 2010! :)

1 comment:

andreeacimpoesu said...

Carmen, gesturile acelea mici de care amintesti la punctul 5, cred ca vor fi pe lista ta in fiecare an. Pentru ca si ele te fac atat de speciala.
Si, crede-ma, ele devin din ce in ce mai mari pe masura ce trece timpul...stii...sunt ca vinul...doar ca vinul il bei intr-o seara si ramane doar o amintire...
Norocul cu gesturile tale este ca reprezinta multe, multe amintiri...de data asta cu timbru.