Monday, August 10, 2009

Oraşul şi oamenii

Cine s-a gândit să compare oamenii cu un oraş? Zidurile scrise cu memoria, misterul oamenilor cu o cafenea veche de zeci de ani?

Unii ar fi gradini frumoase pe care le vizitezi şi deseori îţi imaginezi cum ar fi să trăieşti acolo pentru vecie. Alţii, intersecţii cu multe indicatoare şi fluiere bezmetice care te îndreaptă fie în stanga fie în dreapta.

Pentru mine, oraşele au avut întotdeauna o forţă de fascinaţie, un miraj care îşi are originea în mişcarea lor caleidoscopică. Îmi revin în minte multe imagini.

Oraşe mari, tentaculare care se hrănesc cu energia oamenilor, de beton şi sticlă, aride ca nişte peisaje lunare. Oraşe vechi încremenite în tiparele altui timp, devitalizate. Oraşe opulente etalând în vitrine o bogăţie de prost gust. Oraşe sărace ce se apleacă umile în faţa ploii, vântului şi mizeriei. Oraşe pline de linişte în care timpul decide, împreună cu clopotul bisericii, sfârşitul unei zile.

Oraşe strălucitoare sau cenuşii, omogene sau hibride, exuberante sau triste, respingătoare sau pline de o stranie atracţie, fiecare având ceva inconfundabil.

Oameni strălucitori sau cenuşii, omogeni sau hibrizi, exuberanţi sau trişti, respingători sau plini de o stranie atracţie, fiecare având ceva inconfundabil...

4 comments:

Adryanne said...

Si sa inteleg ca valea regilor te-a inspirat? :P

Carmen Rusu said...

@Adryanne: 3 ore de privit oamenii într-o cafenea din Valea Regilor au fost echivalentul a câtorva cuvinte înşirate pe o foaie virtuală :)

pinkslips said...

nice post. nu numai ca e o asemanare intre orase si oameni, ci cred ca se poate stabili si o conexiune intre individ si orasul in care locuieste. poti spune cateva cuvinte despre cineva cunoscandu-i doar orasul de bastina.

Carmen Rusu said...

@pinkslips : Iti multumesc pentru vizita si apreciere!Da, poti gasi unele asemanari dar cu importanta conditie de a nu cadea in pacatul generalizarii:)