amintiri fără timbru

M-am mutat

2011-04-16T00:41:00.002+03:00

Mi-am cumpărat o mansardă în centru, cu ferestre mari şi bibliotecă veche, pe care mi-am lipit mândră numele: http://www.carmenrusu.ro

Tot amintiri fără timbru găsiţi şi acolo, poate ceva mai des agăţate pe file virtuale. Aştept cadou de casă nouă :)

Imaginează-ţi!

2011-03-29T00:22:00.007+03:00

Nimic obligatoriu. Doar o după-amiază de primăvară, parfumată, călduţă. Stau întinsă lângă un cireş, aleg porecle pentru nori şi mă agăţ din când în când cu mâinile de iarbă să nu cad.

Ai crede că până la mine trebuie să faci doar câţiva paşi, dar până la mine sunt două zile şi două nopţi de mers prin înţelesuri, de tălmăcit şi răstălmăcit cuvinte, de ales cu grijă gesturi cuminţi care să dezvăluie gânduri greu de exprimat...

Suntem exact ca picăturile de soare!

2011-03-13T12:19:00.001+02:00

Crafts

2011-03-09T00:16:00.011+02:00

:Fără

2011-03-08T23:10:00.005+02:00

Nu înţeleg multe în ultima vreme.

De exemplu, cum poţi tu să mă citeşti chiar şi atunci când nu scriu cu săptămânile? De unde răbdarea cu care aştepţi zile întregi să-mi arhivez cărţile pe rafturi din lemn lăcuit? De ce mă laşi să-mi păstrez pantofii în foldere aranjate pe culori? De ce nu-mi spui niciodată să încetez atunci când mă plâng de oraşul ăsta? Da, oraşul ăsta în care oamenii încă se uită strâmb la tine când îndrepţi aparatul foto spre ei... De parcă ai vrea să le smulgi inelele de aur şi butonii lustruiţi cu batiste de mătase.

Domnule Nimeni, de ce tot am senzaţia, la final, că nu ştiu dacă am înţeles ceva din tine?

...

Aici

2011-02-11T12:22:00.000+02:00

Dacă ar fi să măsor, ziua asta ar avea fix 12 m 75. Ar fi o lungană nesuferită, cu aere de prima donna. Prea lungă să o invit la ceai. Prea sus să audă ce îi spun. Prea de sus ar trebui să mă privească.

Cu toate astea, urc la etajul 9 şi privesc ziua de sus. Pare mică şi cu nume predestinat.

Până la urmă, aici, la înălţime, mă simt acasă.

2010. 24 luni?

2010-12-30T19:50:00.006+02:00

E timpul să mai lipim cuvinte în albumul cu amintiri. Am de onorat o leapşă pornita de o domnişoară cu păr bălai: Bianca Albu, pasată cu graţie de către un copil, pe nume Corina. Ce au făcut ele? Au scris despre 5 lucruri făcute în 2010.

Destul de greu să pescuieşti 5 lucruri dintr-un an, atunci când anul cu pricina a părut a fi doi. A fost un exerciţiu bun să-mi amintesc că în 2010:

Am terminat Facultatea de Litere. Mi-am luat licenţa. Am intrat la master cu 10. Toate cele într-un timp pe care eu l-am numit 'stare de veghe'. Aici mi-am dat seama că scrisul te lasă la vedere şi când e pură imaginaţie.
Am alergat. Mult. Între facultate şi serviciu. Au fost perioadele când decizia de a traversa o stradă sau de a lua un tramvai implica numărul secundelor salvate. Cu toate astea, până şi veşnicul du-te vino te apropie de oamenii care fug şi ei către ceva.
Am crescut natural alături de oameni care au avut încredere în ceea ce fac. Am construit atmosfere. Am luat decizii. Am făcut schimbări. Pot vorbi oricând despre ce înseamnă mulţumirea de sine.
Am bătut străzile Romei. Nu oricum, ci alături de prietenele mele. Mi-am luat primul concediu în care nu a fost vorba de examene şi teancuri de foi.
Am păstrat prieteni. Un lucru rar atunci când ieşi pe uşă la ora 8 dimineaţa şi te întorci de cele mai multe ori la 22:00. Am dezvăluit lucruri mari prin gesturi mici. Din păcate, puţin sunt aceia atât de atenţi! Într-un fel, mulţumită sunt şi de asta!

Concluzii sunt multe, însă nu vreau să le deranjez. Deja le lustruiesc...mâine îşi găsesc locul în cutii cu panglici colorate. Trebuie să recunosc, mai că nu-ndrăznesc să tulbur liniştea depusă la sfârşit de an cu gândurile mele...

P.S.: Roxana, Raluca, Dan, Adriana, ... dacă mai aveţi timp, aştept să-mi spuneţi 5 lucruri făcute în 2010! :)

Ochi de tuş

2010-12-19T21:33:00.005+02:00

Am întâlnit copilele cu ochi negri ca noaptea într-o zi călduroasă de iulie, când credeam că toate zâmbetele oamenilor se ascund în spatele pereţilor răcoroşi...

Chiar, voi mai ştiţi oameni cu ochi de tuş?

Sens.uri

2010-11-21T23:01:00.005+02:00

Am trecut pe langa un om care stătea pe o bancă îngustă, într-o sâmbătă după-amiază, cu o carte deschisă pe genunchi, cu ochii goi. În jurul lui, ceaţă. Am mers pe o stradă mult mai veche decât tine, cu obloane trase, cu umbre mate, cu uşi de filigran.

Încă mai străbat aceleaşi străzi. Chiar dacă cerul e cenuşiu. Chiar dacă peisajul este acoperit cu valuri de ceaţă. Ştiţi, nu e atât de uşor! Trebuie să înveţi să mergi pe străzile astea ca un om singur. Să umbli fără ţintă, să vrei să te rătăceşti, să vezi, nu să priveşti, să nu te uiţi la ceas.

Chiar mă gândeam astăzi, tot mergând aşa, ca un om care ar căra trei valize invizibile după el, unde am auzit oare că până şi străzile s-au plictisit de culoarea lor neagră...

E noapte. Din când în când, aud cum trece o maşină în trombă. Merg de-a lungul trotuarelor şi mă uit la ferestrele lor. Frig şi lumini. E ceva în jocul ăsta care mă fascinează. Scriu trei cuvinte într-un mesaj şi mă strecor într-o sală de cinema neîncălzită.

Aştept.

Te ajunge toamna

2010-11-09T22:24:00.001+02:00

Nov.

2010-11-02T23:37:00.004+02:00

Nu mai am dimineţi însorite. Nici voi nu mai aveţi, doar e toamnă. La etajul 9, în zilele cu ceaţă, e ca şi cum ai locui nicăieri. Dispar blocuri, pod, apă, autobuz, oameni.

Mă trezesc mereu pe partea dreaptă. Dimineaţa cobor din pat direct în pantofii roşii. Nu-mi fac niciodată cafeaua. Nu îmi aprind nicio ţigară. Nu mănânc. Cu toate astea, lumea e în continuare agăţată la locul ei, aparent calmă, ridicând sprânceana a mirare că reuşesc să mă mişc în ritmul ei. Pe măsură ce ajung la uşă, culorile se mută în rochie, în eşarfă, în inele, în păr, în gânduri.

Până să vină seara, se lipesc cumva griurile oraşului ăstuia de mine. Îmi dau seama că e tot una din zilele alea care merg de jos în sus. Anapoda. Cu stări care se traduc în poveşti fără legătură cu realitatea.

Ce să fac? Torn miere într-o cană, pun lapte peste şi îmi pregătesc pantofii pentru a doua zi.

La drum...

Conturul literelor

2010-10-25T23:00:00.006+03:00

Fericit e călătorul acela care, după un drum lung şi plictisitor, cu ploaie şi frig, cu înjurături prinse din zbor, cu zdrăngănit de uşi şi cu tot soiul de nemernici întâlniţi în cale, vede, în sfârşit, acoperişul casei sale şi luminile calde din interior. Ştie că îl aşteaptă încăperile primitoare umplute de strigătele celor care îi ies în întâmpinare, cu vorbe blajine şi sărutări liniştitoare pe obraji, întrerupte de îmbrăţişări drăgăstoase, ce au darul de a alunga din suflet orice urmă de nelinişte.

Mi se pare că de multe ori caut ceva cu totul străin, ceva fără legătură cu viaţa mea obişnuită, ceva care să nu fie, totuşi, prea greu de găsit. Şi mă mişc greoi. Între imaginea călătorului fericit care găseşte căminul, are luminile, siguranţa şi între mereu călătorul înfrigurat, care o să se sprijine apatic cu un braţ de balustrada covertei, privind pasagerii de pe bord, precum şi pe cei de pe ţărm ce se învârt fără treabă, aşteptând plecarea corabiei.

Câteodată, îmi doresc să vă scriu aşa cum pictorii mari au reuşit să transforme Roma în tablouri uriaşe, pe care să le vadă şi Dumnezeu: fără crispare, justificat, cu rădăcina în zbucium. Să gândesc frumos în cuvinte, ori de câte ori se întâmplă ceva cu mine. De bine. De rău nu.

'Oraşul din imagini'

2010-09-21T01:45:00.000+03:00

'Oraşul din imagini'. Realitatea.

Cele două lumi n-au nimic în comun. În ciuda aparenţelor zgomotoase, a decorurilor multicolore, a unei agitaţii continue, adevărata Realitate, sensul ei îmi scapă des.

'Oraşul din imagini' îţi propune, adesea, o meditaţie dureroasă şi aparent nefirească. Îţi oferă, cu gratuitatea enervantă a lucrurilor profunde, stări bizare, pe care le încerci în momentele de mare agitaţie, atunci când încerci şi, uneori, reuşeşti să nu mai schimbi nimic în jurul tău - în Realitate.

Primele cuvinte scrise în cele patru zile. Zile liniştite în care am încetat să mai caut răspunsuri. Zile în care am mers. Fără ţintă, fără timp, fără oprelişti. În care am stat. Fără ţintă, fără timp, fără oprelişti. În care am cunoscut poveştile unei case frumoase...

...ce poartă numele unei femei distinse, cu rochie albă şi mănuşi negre din catifea. Păstrează la gât trandafirii pictaţi pe perete, iar şalul ei împrumută culoarea cerului. Poţi vedea dimineaţa cum faldurile rochiei plutesc pe scările de mahon, până sus, în mansardă. Acolo, totul se opreşte.

Decor

2010-08-09T22:48:00.002+03:00

Două zâmbete răzleţe şi-o umbrelă părăsită lângă zidul cu poveşti şi podoabele-nşirate, vesele şi colorate, atârnate în decor.

Pământul e colorat...

2010-08-09T01:15:00.007+03:00

...când ai 22 de ani. Când ai un tată care îţi cumpără vată pe băţ şi zboară cu tine deasupra oraşului în care ai copilărit.

Gând

2010-08-05T04:12:00.001+03:00

"Eşti fericită?"- a întrebat el, acum două săptămâni. Cuprinsă fiind de entuziasmul pe care o prăjitură cu ciocolată, o stradă liniştită şi adierea vântului într-o noapte răcoroasă de vară ţi-l poate oferi, am spus da. Pentru că, în câteva secunde, m-am gândit că fericirea pentru mine înseamnă mulţumirea de sine.

Astăzi, sunt mulţumită că încă mai sunt oameni care să-ţi ofere zile frumoase. Care te servesc cu ciocolată de casă şi te îndeamnă să savurezi stropi de licoare roşiatică şi parfumată din pahare colorate în albastru şi auriu. Că pot privi la ora asta luna, acoperişurile caselor şi avioanele care decolează în linişte, de pe balconul unde doi greieri s-au adăpostit. Mulţumită sunt şi de ceea ce fac. De ceea ce sunt. Şi, pentru mine, asta înseamnă că sunt fericită.

p.s. Mulţumită şi de faptul că pot, după mai bine de o lună, să tastez litere şi să încheg fraze, pe care să le aştern mai apoi în acest jurnal online, cu aceeaşi naturaleţe cu care îl abandonez din când în când. La ora 3 dimineaţa.

Bine am revenit!

A fost

2010-07-04T16:56:00.005+03:00

Pe scurt, o lună. Destul timp pentru ca cele despre care voi scrie câteva cuvinte să devină amintiri.

A fost Absolvirea Comunicatorilor şi zâmbetele împietrite pe feţele a peste 100 de oameni. A fost şi mândria resimţită după cei trei ani de Litere.

A urmat perioada critică a examenului de licenţă. A trecut. Cumva. Au rămas în urmă 18 cărţi înroşite, îngălbenite, înverzite. De pe marginile filelor s-ar mai putea scrie o carte. Au fost săptămânile în care am uitat ce înseamnă somnul şi am făcut cunoştinţă cu fluturii de noapte sinucigaşi, care se izbeau de geamul meu la 4 dimineaţa. În fiecare noapte. Cafeaua mea a fost gheaţa pe pleoape. Aerul meu condiţionat a fost programul la BCU sub formă de evantai. Ziua - prilej de trezit la 6 dimineaţa pentru un strop de răcoare. Nu e nevoie de o declaraţie în acest sens. Vă trimit o fotografie cu ochi încercănaţi, dacă îmi cereţi.

A mai urmat susţinerea lucrării de licenţă. A trecut. Destul de bine. Cam multe emoţii - în lucrare. Nu mă aşteptam. 17 cărţi citite - unele pe sărite, altele din scoarţă în scoarţă. Un titlu schimbat cu două zile înainte de prezentare. Societatea de hiperconsum: o fabrică a fericirii? Comportamentul consumatorului, psihologia reclamei, comunicare interpersonală. În acest caz, declaraţia a fost deja ataşată lucrării predate domnului profesor Dinu.

Cam aşa arată punctul final, apăsat nebuneşte pe foaie.

Da, a trecut şi prima excursie din facultate (în care am fost şi eu). Nu, nu va fi ultima. Aş vrea să tot fie până când o să ne salutăm la uşile autocarului ciocnind bastoanele. Despre astfel de amintiri voi scrie mai multe într-un alt post. Nu le stă deloc bine lângă bulinele de mai sus.

Nu închei. Doar îi promit lui Alex că va primi câte un mesaj pe zi, până în februarie, cu următorul text: Sper că ai scris la licenţă! Până atunci, cam asta ar fi, zice el, cu puncte de suspensie. Şi da, am fost şi eu în excursie. De 7 ori!

Punct.

2010-06-03T20:54:00.006+03:00

Nu vă speriaţi, deocamdată este vorba despre un punct firav, notat cu un creion subţire. Vă anunţ eu peste câteva săptămâni cum o să arate punctul final, apăsat nebuneşte pe foaie.

Până atunci, anunţ evenimentul care a implicat:
- ore bune de vorbit la telefon în fiecare zi cu Alex - domnul şef de an!
- un hastag pe Twitter - #absolvire
- o pagină pe Facebook cu 388 de Like-uri şi multe poveşti frumoase
- în jur de 150 de confirmări la eveniment
- e-mailuri/invitaţii
- telefoane oficiale sau mai puţin oficiale
- multe emoţii - Da, da, pentru mine, nu şi pentru Alex! :-)
- strâns de poveşti profesionale de la colegii CRP-işti
- multe zâmbete şi fotografii adunate în prezentări
- diplomaţie
- emoţii
- emoţii
- emoţii....

Aşadar, vă prezint Absolvirea Comunicatorilor! Se adună studenţii Universităţii din Bucureşti, Facultatea de Litere, secţia Comunicare şi Relaţii Publice, mâine, ora 14:00, la Facultatea de Drept - Aula Magna. Avem în meniu discursuri emoţionante, Gaudeamus Igitur/Juvens dum sumus cântat de voci puternice, iar ca desert: Proiectul - „Proaspăt absolvenţi, viitori comunicatori de top”, prezentat de Adrian Ciubotaru.

Vreţi să vedeţi cât de specială este promoţia 2010 - Comunicare şi Relaţii Publice? Confirmaţi aici şi eu o să vă aştept mâine la intrare, pentru a vă ura 'Bun venit la evenimentul nostru'!

Later Edit: Aşa cum bine am fost anunţată, 8 ore am vorbit la telefon, în această minunată săptămâna, cu domnul şef de an @Hoinaru. Puţin. Se putea mai mult.

22

2010-05-31T12:56:00.002+03:00

Part 1.

I can't dance, but you should!

Ascultatoare, am dansat. Mai mult, mi-am cântat şi sufletul din mine. Am avut artificii - una bucată adusă de barman la 00:00. Am avut prieteni veseli şi frumoşi, care mi-au cantat cel mai simpatic şi urlat La Mulţi Ani! A fost trupa Spin şi vocea care a înconjurat încăperea. Au fost urările şi apaluzele unui local prietenos. Am avut concert şi muzică de calitate. Lumina difuză a reflectoarelor a căzut toată seara pe hainele cu flori. Au fost evergreen-uri şi postere cu poveşti. Şi mai multe flori şi cocktail-uri! A fost Mojo şi aer britanic. Au fost voci bune şi drumuri lungi. Au fost cele mai multe zâmbete ataşate celor două microfoane lipite cu scotch. Au fost culori şi oameni adorabili. A fost noaptea în care am împlinit 22 de ani!

Part 2.

The Wall.
22 de ani şi peste 100 de mesaje

Mai exact - 125 de mesaje. Twitter, Facebook, Gmail, YMail, Cellphone. 47 Wall Messages, 45 Reply-uri, 12 DM-uri, 9 E-mailuri, 12 Mesaje.

Cifrele de mai sus reprezintă cuvintele frumoase ale unor oameni care au vrut să-mi aducă un zâmbet pe buze, în ziua de 31 Mai 2010. Ziua în care am împlinit 22 de ani.

Mai reprezintă şi pasiunea pentru Social Media, online-ul şi offline-ul, oamenii!
Recunosc, mă simt onorată! Pentru asta, vă mulţumesc!

Hypostasis

2010-05-20T20:28:00.008+03:00

Spect-actorii. Vioara. Scena.

Timpul? O lună stă între cele două fotografii. Muzica? Te trage de mânecă şi lasă timpul să zâmbească în colţul clipei. Oamenii? Se opresc, trec mai departe. Vioara? Aceeaşi!

Romeo şi Julieta

2010-04-25T22:08:00.007+03:00

Vineri, 23 aprilie, am fost la spectacolul de operetă "Romeo şi Julieta", ce s-a jucat pe scena Teatrului Naţional de Operetă "Ion Dacian". Pot spune că este pentru prima dată când mi-am dorit să revăd o piesă la numai două minute de la finalul acesteia. Tot pentru prima dată, am folosit mai des ca oricând cuvântul experienţă. Da, a fost o minunată experienţă!

Seara s-a anunţat a fi una specială încă din primele secunde. La intrare,am fost întâmpinaţi cu şampanie şi zâmbete. Am ciocnit cupele, am sorbit licoarea aurie şi ne-am îndreptat către sala care forfotea. Ceea ce a urmat este greu de descris în cuvinte pentru că, în mare parte, ceea ce trăieşti alături de actorii-cântăreţi este un mix de emoţii de bucurie, tristeţe, fascinaţie. Combinaţia de coregrafie inspirată, dans molipsitor, lumini care transformă anumite secvenţe în adevarate tablouri, muzică live şi o scenă care te trimite departe de convenţional sunt doar câteva din elementele care ar trebui să te determine să mai vezi acest musical de cel puţin două ori. La sfârşit am aplaudat până când nu mi-am simţit palmele şi am simţit din plin bucuria fiecărui actor şi frumuseţea acestei meserii.

Surpriza serii a fost, de departe, întâlnirea cu actorii şi sesiunea de autografe -o iniţiativă demnă de admirat şi de urmat. Am avut ocazia să vorbesc, pentru cîteva minute, cu fiecare dintre ei şi vă spun cu toată sinceritatea, m-am îndrăgostit. Pentru început, de frumuseţea şi delicateţea Julietei (Diana Niţu), de zâmbetul, privirea şi cuvintele frumoase ale fermecătorului Paris (Matei Chioariu), de Daniel Iordăchioaie, care a însufleţit scena şi a explicat cum poţi ajunge să joci în acest musical, de frumosul Mercutio (Filip Ristovsky) care a povestit răbdător despre viitoarele lor spectacole, de Romeo (Jorge), care a fost de departe favoritul publicului şi de toţi ceilalţi actori cu care am avut onoarea să vorbesc şi care au făcut faţă cu bine unui maraton de trei ore.

Dincolo de fascinaţia spectacolului, continuă să mă macine o întrebare retorică: cum ar fi viaţa mea acum, dacă la un anumit moment aş fi ales diferit? Cum ar fi fost să aleg drumul nesigur şi neaşteptat de nimeni: acela al dansului. Cât de frumos mi se parea la o anumită vârstă, "să baletezi" prin viaţă cu graţia şi determinarea unui dansator! Pe alocuri, încă mai gust acest miraj frumos.

Astfel, vă recomand să mergeţi să vedeţi acest musical nonconformist Vineri, 14 Mai 2010 - Sâmbătă, 15 Mai 2010. Eu voi fi acolo, în primele rânduri!

Vă las cu două fragmente din musical. Primul reprezintă scena Duelului iar în cel de-al doilea este cantecul care mi-a placut foarte mult, în versiunea franceză a spectacolului:

Acum 3 ani

2010-04-23T00:45:00.002+03:00

Mă simt datoare să agaţ încă o amintire frumoasă în cui. Aceea a ultimelor cursuri din cei trei ani de facultate! A ceea ce a părut, în fapt, a fi ultima zi de facultate.

Acum 3 ani de zile mă mutam în Bucureşti, trăgând după mine un bagaj plin cu speranţe, iluzii şi convingeri copilăreşti. În mai putin de 2 luni lăsam acest bagaj pe băncile unei gări zgomotoase pentru a începe o "viaţă nouă". Aşa îmi place să numesc eu această etapă care, oarecum, se încheie.

De atunci, m-am mutat de 6 ori. Într-un singur an am cunoscut peste 100 de oameni, am avut 189 colegi de facultate, m-am împrietenit cu peste 50 dintre ei, am ieşit în peste 20 de ceainării, am fost de peste 50 de ori la film, de 4 ori la Operă, de prea puţine ori la teatru. Am învăţat peste 10 kilograme de cursuri, am citit alte 20 de kilograme de cărţi, am ascultat zeci de discursuri ale profesorilor. Am făcut 1 scurt-metraj, am analizat sute de cuvinte, imagini, lumini, linii, culori, emoţii, triburi, dialecte, culturi, reclame, campanii, societăţi, filme... Am supravieţuit cu 2 ore de somn 3 zile. În urma mea au fost închise luminile din sala 4 a Bibliotecii Universitare, de cel puţin 4 ori. Uneori, am stat 12 ore în facultate. Alteori, m-am trezit la ora 5 pentru a ajunge la cursul ţinut la 8 dimineaţa. Din cauza unui 91, am ajuns la 5 minute după închiderea uşii şi am petrecut, drept răzbunare, 6 ore citind într-un Cişmigiu aproape pustiu. Am mâncat cei mai mulţi covrigi cu susan şi am zâmbit cât am putut de des. Am fotografiat toate colţurile Lipscaniului în pauzele de facultate. Am făcut de 2 ori insolaţie, aştepând în soare la fântâna de la Universitate. Am căzut de 3 ori pe gheaţă, în faţa uşii de la Litere. Am râs zgomotos. Am cunoscut oameni minunaţi. Am prieteni pe care i-aş păstra o viaţă întreagă!

Tot în aceeaşi perioadă a apărut şi acest blog-album în care am lipit cu grijă fotografii şi am scris în dreptul lor: amintiri fără timbru. Nu mă opresc aici. Promit că voi scrie, cu cel mai mândru subiectivism, şi o filă virtuală plină de elogii merituoase la adresa colegilor mei, a profesorilor şi a facultăţii de Litere, secţia Comunicare şi Relaţii Publice. Dar nu acum. Acesta a fost doar un moment în care mi-am adus aminte că au trecut 3 ani de amintiri, încheiaţi de 2 profesori care vor avea întotdeauna respectul pe care îl atribui doar oamenilor care m-au învăţat de-a lungul vieţii tainele bunătăţii, arta cuvintelor frumoase, a simţului practic, a liniştii interioare, posibilitatea de a atinge culori.

Aştept cu nerăbdare prima sâmbătă din iunie a anului 2020!

Not a Teddy.

2010-04-19T21:06:00.002+03:00

Salut! Tu mai crezi în prietenie?

2010-04-11T01:26:00.006+03:00

A început cu “Salut”! S-a terminat cu “Dar tu mai crezi în prietenie”?

Relaţiile bune sunt cele pe care le-am ales noi înşine, cele care aduc ceva bun părţilor implicate – mulţumirea, sentimentul lor de bunăstare şi siguranţa. Aristotel distinge între prietenia veritabilă şi două imitaţii ale acesteia. În una din ele motivul relaţiei e plăcerea iar în cealaltă este folosul reciproc. Sunt relaţii superficiale care durează cât sunt utile scopurilor pe care le slujesc, spre deosebire de prietenia adevărată ce dăinuie fiindcă îşi are “temelia în bine”. Ok, grija faţă de propriile interese este întru totul justificată; ai obligaţia să veghezi asupra lor însă ar trebui sa te încurajeze să acţionezi cu nobleţe. Prietenia sinceră este specială deoarece îşi are centrul în fiinţe individuale, în confidenţe, în reciprocităţi subînţelese. Se spune că prietenul este “un alt eu” şi că nu poate fi socotită prietenie relaţia care nu are în spatele ei destul timp şi câteva teste reale. Adevărat! Dacă pici primul examen mai ai dreptul să-l dai de două ori. Apoi, se trage linie şi se scrie în dreptul tău: Ai eşuat în încercarea de a-mi fi prieten!

Nedreptatea este percepută , în general, ca fiind una dintre cele mai intense insatisfacţii resimţite de către om. Emerson spunea că ar trebui să le dăm altora măcar ceea ce dăm unei picturi, avantajul unei lumini bune.

Dar asta se întâmplă insuficient de des pentru a face din lume un loc cinstit…

Unii oameni cred că prietenia este un fel de vale a plângerii iar prieten îţi este cel care te ascultă şi aprobă. Alţii condiţionează prietenia
în funcţie de avantaje. Nu, eu nu mai cred în ideea de prietenie onestă care durează o viaţă întreagă, care nu ţine cont de circumstanţe, care este altruistă cu desăvârşire. Însă , nu cred nici în "si un ami n'est plus un ami, il ne l'a jamais été"(dacă un prieten nu-ţi mai e prieten, înseamnă că nu ţi-a fost niciodată). Este o extremă care, fireşte, îmi pare o judecată absurdă şi împuţinătoare, indiferent cine a emis-o. E ca şi cum te-ai gândi că cimitirele sunt pline de oameni care n-au existat niciodată. Care n-au râs, n-au plâns, n-au sperat, n-au disperat, n-au iubit, nu s-au temut. Şi că toate astea sunt doar ale celor încă în viaţă.

L'émergence

2010-04-06T19:19:00.006+03:00

Floriile albastre

2010-03-29T01:23:00.005+03:00

Să-l întrebăm pe Chaplin...

2010-03-21T20:08:00.004+02:00

Casa care zâmbeşte

2010-03-09T20:56:00.006+02:00

'O cameră albastră. Un tren.
Camera, mică şi întunecată, cu o fereastră îngustă lângă care pâlpâie un opaiţ stingher. Lângă fereastră, o bancă veche şi-un copac fără frunze.

-Cât mai este până vine iarăşi vara?
-Un an, copile. Atât mai este.
-Dar lung e anul?
-Lung. Ca o părere de rău.'

...

Early color

2010-02-28T02:25:00.004+02:00

est Avant tout...

2010-02-27T23:34:00.004+02:00

I love Bucharest

2010-02-19T20:01:00.007+02:00

Starbucks Victoriei. Un laptop. Prea multe documente deschise. O lampa cu abajurul albastru. Aburii unui ceai fierbinte. Culori placute privirii. Dincolo de geam, luminile unui Bucuresti agitat dar placut. Muzica in surdina si povesti care zboara. Prietene care isi destainuie in soapta dezamagirile in dragoste, doua intalniri de afaceri, un cuplu, un singuratic. Cuvinte care se amesteca, fragmente de povesti ale unor oameni necunoscuti. Imaginea mea in geamul care ma desparte de oras. Gesturi, priviri. iluzii conturate si vandute la pachet cu ceaiul/cafeaua.

Imi dau seama ca sunt dependenta de acest oras. Il blamez insa aici vreau sa fiu. Iubesc agitatia; luminile orasului, intr-o noapte de vineri, ma asigura ca acesta este locul meu. In fiecare zi aspiratiile mele sunt reduse si inchise in lucruri, viata mea este satisfacuta de consum. In mod constant, plenitudinea din jurul meu imi aminteste de lucrurile lipsa. Sunt conditionata de dorinta de a avea. Imi mai pasa din ce in ce mai putin de cariile culturale provocate in viziunea despre lume si despre sine.

Da, recunosc, imi place orasul asta asa cum ii place unui copil ciocolata!

Frustrări pseudo-filosofice

2010-02-11T00:07:00.003+02:00

La întrebarea “sunt un mediocru sau sunt un perfecţionist? " nu există un răspuns simplu. Poţi încerca doar să-ţi mărturiseşti sincer ţie dacă doreşti să ramai încremenit si plin de remuşcări pentru ţeluri imposibil de atins, ce-ţi torturează spiritul, sau doreşti a te crede un om liber!

În lumea oamenilor perfecţi, totul este cunoscut şi fiecare element e preţuit prin măsură şi analiză. Razele soarelui sunt numărate, lumina nopţii este o formulă matematică, pământul e cântărit cu frânturi de milligram. Dacă nu sunt fixate ca făcând parte din obiectivul unuia, parfumul unei flori poate fi o necuviinţă şi sunetul de harfă o inutilitate. Fiecare perfecţionist îşi are palatul său de gheaţă, unde raţiunea tronează sentimentului. Aici totul se poate, dar nimic nu se cunoaşte, această lume este a oamenilor însetaţi după mărire.

În acest decor îşi dau întâlnire cavalerii perfecţiunii, acest loc este un popas în care sosesc judecători siguri pe judecata lor, fie ea şi strâmbă şi criminalii tari pe fapta lor. Toţi alcătuiesc o societate a oamenilor cu conştiinţa tare! Ei se aruncă cu lăcomie în valul nemişcat al necunoaşterii depline, vrând să ştie cât de mare le este rostul în treburile pământului şi dacă suferinţa celorlalţi este la nivelul urii lor, căci trebuie să recunoştem: un perfecţionist detestă din răsputeri un mediocru!

În schimb, sub drapelul mediocrităţii îşi găsesc loc oamenii simpli. Aici gândesc, spre furia altora, cuminţii cu remuşcări pentru cuminţenia lor, aici îşi găsesc sfârşitul păcătoşii care au iertat, deşi ei n-au primit niciodată iertarea şi eternii amorezi care n-au găsit curajul să-şi declare dragostea şi mor, rostind în van cuvinte duioase. Societatea mediocrilor e lăcaşul oamenilor cu conştiinţa slabă!

Nu am o morală, nici măcar o încheiere banală. E ca şi cum te-ai uita la oameni pe stradă şi ai scrie într-un carneţel cu ce sunt îmbrăcaţi, fără a face o judecată de valoare. E ca atunci când numai tu vezi ceea ce fiecare nu vrea să vadă. Mi-a rămas în minte următoarea frază: “Nu înţeleg de ce le trebuie oamenilor certitudinea unui 'mai mare' când ei nu-şi pot gestiona nimicul?”

Ton café sous la neige

2010-02-09T23:47:00.002+02:00

Mesaj

2010-01-21T00:19:00.007+02:00

"Dragii mei studenti dragi,

Ma uitam azi la examen la voi si eram deja trista la gandul ca anul viitor, pe vremea asta, n-am sa va mai vad chipurile zambitoare in banci. Vor fi alti copii, alti studenti de cunoscut, de "imblanzit" (a se vedea "Micul Print", episodul cu vulpea, ca tot ati avut un subiect legat de prietenie la examen). Insa, cu fiecare generatie, profesorul ramane mai bogat cu ceva (cu tot ceea ce a primit sufleteste de la studentii lui, cu toate cate le-a invatat de la ei sau cu ei) si mai sarac de el insusi (fiindca o parte le-a daruit-o lor, nevazut, necuprins in cuvinte sau lectii, ci numai in senzatia aceea de IMPREUNA, de la un curs sau un seminar reusit).

Si mi-am dat seama ca IMPREUNA cu voi as vrea sa mai zabovesc putin (nu, nu, asta nu e o pledoarie ca sa dati la noi la master, ci e pur si simplu ceea ce am simtit azi privindu-va, incercand sa nu vad cum va priviti voi unii ... nu pe altii, ci lucrarile altora:). Sunteti anul meu jucaus si PR-ist si nebun si nins (asa sper, macar in iarna asta!) si-mi va fi dor sa scriu mailuri pe care sa le semnez, zambind din coltul gurii, "Diriga".

Sa treceti cu bine de sesiunea asta, sa aveti tihna pentru a asterne pe hartie capitolele pentru lucrarea de licenta si sa nu uitati ca suntem "un amestec de lut si visare / Cand pamantu-i prea greu, aripa tresare."

Cu tot gandul bun dintotdeauna,

Diriga."

Fara prea multe cuvinte: Lector Doctor Cristina Bogdan, "diriga", profesoara care ne-a cucerit din primul an de facultate, omul. Pentru astfel de profesori, inca o portie de facultate, va rog!

La lumière

2010-01-02T20:45:00.006+02:00

My Grandma's little Fairies

2010-01-02T19:27:00.006+02:00

Prima zi

2010-01-01T14:11:00.003+02:00

2010 ar putea fi un început. Mi-aş dori mai mult să fie o continuare.

Nimic altceva decât amintiri frumoase ale unor vremuri în care Crăciunul era plin de sens. Dorinţa de a reconstrui atmosfera de odinioară. Pe alocuri, tristeţea că nu mai poţi.

Aş fi dorit tradiţii, nu reconstituiri stângace ale unor oameni care au pierdut demult spiritul sărbătorilor. Cu toate acestea, am avut parte de linişte, multe colinde, amintiri, timp petrecut cu familia.

Şi anul acesta mi-a fost dor de zăpezile de altădată! Cu toate cele ale lor!

Să avem un an mai bun!

Moment

2009-12-07T23:57:00.006+02:00

Dorm greu în nopţile altora. Trăiesc straniu într-o ţară în care fluturii sunt monede de schimb.

Gând de seară

2009-11-09T23:09:00.011+02:00

Am întâlnit un om ca o sârmă subţire, dar pe care nu pot totuşi s-o-ndoi deloc. E ca atunci când te îndrăgosteşti de o piatră, de un apus, de o idee.

Demonstrat mi-a fost că omul singuratic, în muţenia lui, vede şi simte lucrurile în acelaşi timp mai şters dar şi mai pătrunzător. Capătă în tăcere proporţii, se adâncesc şi se prefac în eveniment, în sentiment. Cand noi fugim, el contemplă şi râde.

Cine spunea, oare, "a vedea înseamnă a pierde"?

Culori (Iaşi)

2009-11-04T20:07:00.023+02:00

a lot of Black and White (Iasi)

2009-11-02T00:08:00.008+02:00

Little girl (Iasi)

2009-11-01T19:46:00.002+02:00

Aţi fost toamna în Iaşi?

2009-10-23T23:42:00.019+03:00

Aici lucrurile au alt ritm. Se mişcă încet, exact ca vorba oamenilor. Nu-mi dau seama ce te impresionează mai mult: simplitatea vieţii, căldura cu care eşti primit sau oraşul în plină toamnă arămie!

Parcă auzi în Copou paşii poeţilor ce umblă brambura printre frunze şi ceruri învolburate, spărgând nuci în pumni şi desenând mustăţi copiilor cuminţi de pe margine. Te uiţi în jur cu sete, fotografiezi cu privirea oameni, clădiri...surprinzi emoţii. Aici ai timp pentru gânduri!

Aici toamna are sens. Este plină de poezie, de doruri multe, de emoţii puternice, de frunze ruginii şi miros de tinereţe nebună.

Este anotimpul care vorbeşte despre plecări din care nu ne-ntoarcem nicicând … şi despre poveştile netrăite până la capăt. Despre trădări ale propriului suflet şi despre drumurile care şi-au pierdut sensul. Despre făgăduinţe uitate şi înnoite.

Măcar de mi-aş aminti unde mi-am pierdut paşii...

Photo made by Mariana Nikolova

2009-10-20T21:30:00.005+03:00

E ca atunci când clipeşti.

Pentru o fracţiune de secundă, întunericul capătă miros de struguri şi migdale...

Bine v-am regăsit! E toamnă!

2009-10-10T22:04:00.006+03:00

Încerc de câteva zile să identific 'motivul' pentru care am lăsat să treacă o perioadă atât de lungă fără să mai scriu. Fapt care a dus la o inevitabilă analiză a conţinutului şi scopului acestui blog.

După banala scuză "Nu am mai avut timp!" - repetată de câteva ori în gând, drept justificare - mi-am adus aminte, inevitabil, de o conversaţie avută în această vară, cu Adrian Ciubotaru. Conversaţie în urma căreia m-am ales cu următoarele cuvinte, notate îngrijit pe spatele unei cărţi de vizită: "Timpul nostru disponibil este redat de starea noastră de spirit!"

Iată o altă direcţie de analiza! Ultima perioadă din viaţa mea?! Într-un cuvânt: agitaţie. În mai multe: maturizare personală şi profesională. Mult mai puţin timp pentru cărţi, fotografie, călătorii.

Realizând că un blog construit în jurul pasiunilor, într-o perioadă în care ai mult prea puţin timp pentru ele, se află în pericolul de a sfârşi, m-am încăpăţânat să nu-i permit trecerea în nefiinţă, atât de timpuriu.

Deşi îmi este dor de orele lungi de răsfăţ, mi-am dat seama că de prea multe ori mi-am pictat oboseala pe chip fără motive temeinice.

Închei acest post cu un minunat citat din Nicolae Iorga:
"După furtunile sufletului, ca şi după ale naturii, învie flori ce se credeau uscate!"

şi cu un ...
Bine v-am regăsit!E toamnă!

Urban Soup Nights

2009-09-06T20:11:00.012+03:00

S-a încheiat şi Urban Soup Nights! Povesteam aici ce a însemnat pentru mine primul Soup Nights. Vorbeam despre voluntariat şi implicare!

În mare parte despre asta a fost vorba şi în seara de 5 septembrie: o mână de oameni care au curaţat legume, au lipit etichete şi afişe, au mutat mese, scena, bidoane cu apă etc. Voluntari plini de energie, implicare, mici piedici peste care întreaga echipa a trecut cu zambetul pe buze, comunitate, prieteni.

S-a servit: supa de ceapă, specialitatea lui Copolovici, supă thailandeză pregatită de către Victor Melian, supă de pui daruită pentru această cauză nobilă de către Andreea Cimpoeşu. De asemenea, trupa de dans irlandez Irish Way ne-a încantat privirile cu un dans frumos şi plin de energie! A fost ocazia perfectă pentru a reîntâlni prieteni buni (care, întâmplător, au şi conturi pe Twitter sau deţin un blog), am cunoscut oameni care credeau în puterea exemplului şi am rămas în compania lor până noaptea târziu.

Rezultatul: s-au strans, în numai 3 ore, 2400 RON! Banii donaţi merg către Fundaţia Spitalului Clinic de Urgenţă pentru Copii “Grigore Alexandrescu”. Se mai pot face donaţii in contul RO54RNCB0072049707680001 (banca BCR), indiferent de suma depusă.

Cum am spus şi pe Twitter: Pozele făcute de mine la Urban Soup Nights pe Flikr sau Transfer. Enjoy!

Au mai scris despre acest eveniment şi: Copolovici, KorinnaMS, Sorin Rusi, aBogdan, Piticu, Sabina Cornovac, Elena Cîrîc, Andreea Paraschiv, eCostin.

Poupée Juliette

2009-08-18T21:04:00.002+03:00

Soup Nights

2009-08-16T18:42:00.003+03:00

Post preluat de pe www.soupnightsromania.com

Din voluntariat se poate invata …viaţa

Am rugat-o pe Carmen sa ne ajute sa va explicam cum e cu SoupNights, i-am cerut sa-mi spuna cum i s-a parut ei primul eveniment SoupNights, cel de la Street Delivery din iunie. Mai jos aveti ceea ce a scris.
Guest post: Carmen Rusu

Întotdeauna vor exista oameni cu întrebări seci : La ce bun? Ce rost are? Crezi că schimbi ceva? Postul acesta este scris mai mult pentru oamenii care vor să creadă decat pentru cei care au îndoieli. Este pentru oamenii care doresc să ştie că, uneori, este nevoie de 5 minute să schimbi viaţa cuiva. Pentru că, din momentul în care oferi unui copil din plasament o portocala şi acesta îşi înfige dinţii cu putere în fruct, neştiind că dincolo de coajă se află partea comestibilă, devii conştient de rolul tău în viaţa unui om. Pentru că, întâlnirea cu o persoană care a adoptat primul copil la varsta de 18 ani te inspiră. Pentru că, 3 ore din viaţa ta petrecute făcând supă pot însemna, uneori, peste 50 de vieţi de copii.

Începusem acum o vreme să scriu depre lucrurile mărunte dar care, uneori, fac diferenţa. Despre Soup Nights am gasit idei măzgălite pe o foaie, date şi emoţii. Mi-au revenit în minte zâmbetele oamenilor, cuvintele frumoase, binecuvântările celor două doamne care şi-au adus special copila să guste supa noastra şi ne-au întreţinut cu poveşti până seara târziu. Păstrez încă amintirea unor oameni cu suflete frumoase, implicaţi în acest proiect.

Cu ce am ajutat eu la Soup Nights? Am facut supă alături de Adrian Ciubotaru şi Simona Stănescu pe o strada deschisă oamenilor creativi şi dornici să se implice în cauze umanitare. Mai exact supă de legume servită cu mirodenii alese. Am avut sprijinul unor oameni minunaţi din blogosferă care şi-au pus creativitatea în mişcare şi au răguşit scandând “Hai la supă!”. Mica pană de curent şi oala care nu mai vroia să clocotească odată nu au reprezentat motive de panică ci ocazia unor zambete pline de înţelegere din partea oamenilor care aşteptau răbdători porţia de supă. Ajutorul dat a fost unul cât se poate de spontan iar seara s-a dovedit a fi un adevarat succes. Totul pentru copiii de la Spitalul Marie Curie.

Îmi amintesc că am venit însoţită de 2 prieteni şi am plecat având 12, plus sentimentul că am făcut, împreună cu ei, ceva minunat.

Aşadar, Tara, nu-mi mulţumi pentru că, de fapt, eu sunt cea care trebuie să-ţi mulţumească! Pentru prieteni, emoţii şi posibilitatea de a ajuta!

Carmen R.

In time

2009-08-13T13:26:00.007+03:00

Oraşul şi oamenii

2009-08-10T23:54:00.009+03:00

Cine s-a gândit să compare oamenii cu un oraş? Zidurile scrise cu memoria, misterul oamenilor cu o cafenea veche de zeci de ani?

Unii ar fi gradini frumoase pe care le vizitezi şi deseori îţi imaginezi cum ar fi să trăieşti acolo pentru vecie. Alţii, intersecţii cu multe indicatoare şi fluiere bezmetice care te îndreaptă fie în stanga fie în dreapta.

Pentru mine, oraşele au avut întotdeauna o forţă de fascinaţie, un miraj care îşi are originea în mişcarea lor caleidoscopică. Îmi revin în minte multe imagini.

Oraşe mari, tentaculare care se hrănesc cu energia oamenilor, de beton şi sticlă, aride ca nişte peisaje lunare. Oraşe vechi încremenite în tiparele altui timp, devitalizate. Oraşe opulente etalând în vitrine o bogăţie de prost gust. Oraşe sărace ce se apleacă umile în faţa ploii, vântului şi mizeriei. Oraşe pline de linişte în care timpul decide, împreună cu clopotul bisericii, sfârşitul unei zile.

Oraşe strălucitoare sau cenuşii, omogene sau hibride, exuberante sau triste, respingătoare sau pline de o stranie atracţie, fiecare având ceva inconfundabil.

Oameni strălucitori sau cenuşii, omogeni sau hibrizi, exuberanţi sau trişti, respingători sau plini de o stranie atracţie, fiecare având ceva inconfundabil...

Secret Garden

2009-07-21T22:59:00.007+03:00

Strainul

2009-07-04T23:07:00.009+03:00

Isi petrecea zilele spunand ceea ce este incredibil si serile facand ceea ce este improbabil.

Nimeni nu il cunostea cu adevarat. Parea o fire slaba, o trestie ce se apleaca la fiecare bataie a vantului. De fapt ascundea in suflet viclenia unui pradator si in ochi sclipirea unui geniu.

Il priveam cum strabate camera in lung si-n lat cu un pahar gol in mana stanga. I se citea o nerabdare stranie pe chip. Astepta parca momentul oportun iar pentru asta analiza fiecare miscare, fiecare gest a celor din incapere. Din cand in cand raspundea intrebarilor cu o plictiseala aproape brutala.

-Fiule, nu ar fi mai bine sa renunti la palton. In seara asta ai tot ce vrei. Bautura, femei frumoase...Unde te grabesti?
-Nu cred ca te-ar interesa, domnule, spuse el privindu-l cu atentie. Simtea ca era gata sa sara la el si sa-l tranteasca la pamant daca ar mai fi indraznit sa insiste.

Privea cu dispretul omului care a cunoscut de curand un adevar sublim, spectacolul superficial ce i se desfasura inaintea ochilor. Locul unde, de altfel, isi petrecuse douazeci de ani din existenta sa i se parea un bordel, o groapa in care toate valorile erau ingropate. Picurau minutele si nu simtea decat o invaluire calduta pe sub paltonul de stofa groasa.

Candelabrul stalucitor care odinioara i se parea o opera de arta, rochiile incarcate ale femeilor, rasetele isterice ale prietenilor sai realizau acum un tablou de nesuportat. Pacatele lumii defilau ca intr-un film mut prin fata sa. Astepta, batand nervos din picior, momentul.

Ma gandeam doar ca avea, mai ales seara, momente de linistire a simturilor, mai calme, in care cuvintele ii semanau putin cu mormaitul soldatilor marsaluind fiecare in partea lui. Asa mi-l aminteam. Ii zaream acum chipul obosit si zambetul cinic. Isi analiza mainile pline de rani pentru a se convinge ca sangele s-a oprit dupa o luna de stat la pat.

Pielea zdrentuita ii devenise patura pentru constiinta lasata pe front. Astepta, batand din picior, momentul...

Ce am mai facut?

2009-06-22T23:11:00.006+03:00

Recapitulare sau mai putine litere, mai multe link-uri:

Am castigat Olimpiadele Comunicarii cu fetele din 5 O'clock TeaM. Mai exact locul I la proba de Relatii Publice si “Cea mai buna poveste a perioadei de inscrieri” la premiile pentru bloguri! (vezi articolul acesta si blogul echipei);

Am inceput luna Mai cu o zi la Stana Regala. Mai multe pe blogul Corinei si pe blogul lui Alex/hoinaru;

Am terminat luna Mai alaturi de oameni minunati in Parcul Carol, eveniment realizat de Metropotam (mai multe despre asta aici, aici) ;

Din categoria evenimente la care am participat se numara: CERF, Net StartUp, RoTwitter Conference (un articol complet gasiti la Buddha);

Pentru o cauza nobila am facut si supa la Street Delivery alaturi de oameni minunati.O parte din articolele scrise despre ce s-a intamplat pe Arthur Verona gasiti la Adrian Ciubotaru , Simona Stanescu , Olix etc.
Demonstrez prezenta mea la eveniment printr-un alt link catre video;

Proaspat incheiat, Bookfest-ul mi-a dat ocazia (din perspectiva omului ce organizeaza) sa intalnesc oameni deosebiti, de la batrani ce se agata de filele unei carti pentru a-si retrai povestea vietii pana la scriitori ce detin orgoliul creatiei (mai multe despre acest eveniment intr-un post urmator).

Postul acesta este doar o mica parte din ceea ce s-a intamplat in ultima perioada si apare din vina resimtita de a nu scrie despre lucrurile minunate ce mi se intampla in fiecare zi. Nu am abandonat blogul, nu o sa abandonez niciodata scrisul. Am preferat hartia si stiloul in ultima vreme.

Detaliu

2009-05-26T00:16:00.007+03:00

Lipscaniul de ieri

2009-05-12T11:37:00.003+03:00

Copilul Lipscaniului

2009-04-29T23:16:00.005+03:00

2009-04-28T22:31:00.003+03:00

Absenta mea pe acest blog poate fi motivata prin participarea la Olimpiadele Comunicarii iar scutirea oferita este chiar blogul pe care am scris in ultima perioada http://5oclocktm.wordpress.com/.Ne "citim" acolo!

Mot cle - Croyance

2009-04-20T10:51:00.004+03:00

Brasov

2009-04-11T23:38:00.008+03:00

Brand turistic national sau pledez pentru Delta Dunarii!

2009-04-07T23:44:00.013+03:00

Cu acest articol particip la concursul organizat de Premier Tour, pentru desemnarea Brandului Turistic National

De ce Delta Dunarii? Decizia este una pe cat de personala pe atat de realista.Spuneam intr-un post anterior despre unul dintre proiectele care a avut printre scopuri sporirea vizibilitatii si salvarea acestei zone dar care a avut si un rezultat concret- asta e motivatia personala. Delta Dunarii merita rangul de brand turistic datorita frumusetii si unicitatii zonei, a veridicitatii oamenilor care traiesc acolo dar si a importantei ei pentru economia tarii. Aici nu-l "vezi" pe Dracula si nici nu poti admira picturi vechi de secole, dar ceea ce zona ofera unui om care vine sa o descopere, depaseste cu mult orice mit.
A devenit o adevarata banalitate sa constatam eforturile discursive ale autoritatii de stat sau ale unor specialisti asupra necesitatii dezvoltarii turismului romanesc.
Pentru a transforma Delta Dunarii intr-un brand turistic national trebuie sa pornim de la misunea propriu-zisa a brandului si anume aceea de a diferentia cumva zona turistica fata de celelalte, diferentiere bazata pe conceptul de singularitate. Acest concept creeaza in mintea potentialului vizitator ideea conform careia nu mai exista un loc asemanator acestuia. Promovarea ar trebui sa vina in urma unei incercari de prezervare iar strategia pe teremen lung ar trebui gandita in beneficiul Deletei Dunarii si nu in defavoare.

Sa nu uitam ca turismul se naste din dorinta si curiozitatea omului de a explora locuri noi!
poza preluata de aici

Fericirea pe ziua de azi...

2009-03-24T11:59:00.008+02:00

Monolog:

-"Imi placea sa vorbesc. Tot ce ma frapa in cursul unei zile povesteam,sau cel putin incercam sa o fac. Imi era teama de noapte, de uitare, imi parea nespus de rau sa las prada tacerii tot ceea ce vazusem, simtisem, iubisem.
Imi doream un condei, hartie si stiinta de a le folosi!De ce am ales scrisul ca metoda de exteriorizare? Copila fiind nu-mi luam niciodata in seama mazgaliturile; adevarata mea preocupare era cunoasterea! Adolescenta, preferam scrisorile si jurnalele. Intuiam eu ca astfel de scrieri retineau timpul. Visam mereu mai mult decat puteam sa am, imi construiam lumea fara colturi. Doream sa fiu propria mea cauza si propriul scop! Acum..."

Incepusem acum o vreme sa scriu despre lucrurile marunte pe principiul: "Viata nu se masoara in numarul de respiratii pe care le avem, ci in momente care ne taie rasuflarea". Am gasit idei mazgalite pe o foaie, date si emotii. Mi-am adus aminte de ce imi spunea un prieten drag: "o zi in care n-ai privit cerul e o zi pierduta". De multe ori cred ca e suficient atat, sa iti permiti ragazul sa privesti cateva clipe in sus. Nu zice nimeni ca trebuie sa te pierzi in "contemplari", ci doar sa te opresti din cand in cand pentru a realiza ca mai simti!
Exemple:
31.07.2008
Miros de lemn lacuit. Nori in forma de copil dolofan. Balconul din micro 5 unde ma asez pe jos si scriu cateva ore. Oamenii. Zambetul. Ferestre folosite in loc de usi.
15 august 2008
Am redescoperit creionul si carbunele. Adieri ale vantului. Lectii de chitara. O seara eleganta. Fuga pe motocicleta. Placerea de a simti dorul.
20 august 2008
Poteci neumblate. Munti de sare. Vanatoare de fulgere. Oameni cu sclipiri in ochi. Sentimentul unui traznet trecand pe langa ureche. Mers prin ploaie.

Razvratire...

2009-03-14T23:39:00.006+02:00

Razvratirea mea este infantila,stiu...dar ce inventie minunata e omul!

Tranformi realitatea si esenta in clisee si apoi le blamezi pentru ca stii ca tu ai intotdeauna raspunsurile corecte si intr-un fel iti guvernezi propria lume. Iar de n-o faci inca, fugi dupa asta toata viata. Te privesti atent intr-o oglinda si, chiar si examinandu-te de aproape, gasesti ca arati mai bine ...decat ceilalti.
E drept ca asta se intampla la lumina slaba a inserarii care vine din spatele tau, dar nu conteaza. Acum nimic nu te opreste sa iesi increzator pe strada si sa razi de imperfectiunile altora. Mai cauti adevar in chipul tau? Mai cunosti compasiunea? Indiferenta ta este inutila. Refuzul tau este inutil. Neutralitatea ta nu inseamna nimic. Fiecare zi iti va manca rabdarea si-ti va goli ipocrizia eforturilor tale.Ti-ai construit si distrus refugiile in mod constant:ordinea si inactivitatea, deriva sau somnul, momente neutre, scurgerea umbrelor. Dar jocul s-a terminat. Lumea nu s-a clintit. Indiferenta nu te-a facut diferit.

Am din nou sentimentul unei voci care urla fara ecou. Merg pe strada si parca intru intr-o copilarie autista in care nimeni nu vede, nu aude si nu vorbeste cu nimeni. Ne aflam intr-o vanzoleala continua, alarmanta, derizorie. Asta doar pentru ca existenta noastra neinsemnata sa devina mai putin subtila. Ce ne multumeste, de fapt,in viata? Micile luxuri care ne gadila orgoliul, care ne incanta retina sau papilele sau timpanul...
Senzatii pasagere, superficiale. Admiratia provenita de la o gloata cat mai mare? Cu ce folos te alegi din admiratia unor oameni care oricum se vor face cenusa la fel ca tine? Lumea este un cuvant prea mare pentru omul care se incapataneaza sa-si contruiasca o alternativa intotdeauna superioara realitatii. Ne mintim unii pe altii, ne folosim de cuvinte, de corpuri, ne chinuim sa gasim slabiciuni doar pentru ca mai apoi sa ne folosim de ele in scopuri egoiste, ne jucam cu sentimente, cu ganduri, ne impunem si ne multumim cu admiratia superficiala a celor din jur, ne incanta invidia si ne sacrificam vietile pentru aceste scopuri sublime.

p.s.: razvratire inspirata de "Un om care doarme" si de cei 100 dincolo de ferestre!

Evenimente

2009-03-14T22:16:00.001+02:00

Am fost la ...

Respir!

2009-03-14T00:30:00.004+02:00

seara.liniste.un sentiment de goliciune.camere neluminate in fata.multe amintiri vuind a crivat prin mintea mea.fragmente.dorinta de a spune prea multe.chinul de a ma exprima.frica de greseala.oameni care dorm.oameni care plang.oameni care uita.care-si amintesc.pofta de culori.un azi ce se scutura de ploaie.un maine.

RESPIR!

Silence...“There are times when silence has the loudest voice” . Leroy Brownlow

2009-03-09T01:24:00.002+02:00

inainte de tacere part 1

2009-03-04T22:50:00.001+02:00

"Eram intr-o cafenea din Retiro, cand te-ai apropiat sa-mi ceri niste monede, iar eu te-am intrebat daca vrei sa te asezi. Erai unul dintre cei multi, care cerseau cu inocenta, ca ingerii exclusi dintr-un cer pervers si straniu. Nu ma cunosteai, desigur, si m-am bucurat ca ne-am intalnit. Pentru ca, la varsta ta frageda, aveai privirea imbatranita de acele atrocitati care, in scurt timp, marcheaza pe corp si in suflet devastarea pe care o aduc anii.
(...) nu stiu de ce ma gandesc la Rimbaud. Poate fiindca si el apartinea rasei celor care canta la durere. Rimbaud care, pe strazile Parisului, se hranea cu coji de paine veche pe care le scotea din gunoaie si dormea noaptea chircit pe la porti. Mi-am amintit de vorbele sale: "Viata adevarata lipseste".
Si, inchis in acest birou vechi, asezat pe marginea patului revad micul desen reprezentand o casa,pe care mi l-ai daruit, iar eu credeam ca asta era casa visurilor tale, cu flori, ferestre micute si perdelute, cu un semineu mare in mijloc care imprastia un fum colorat, toata aceasta magie incantatoare a copiilor, pe care nici macar mizeria n-o poate sterge.
Am stat si am scris aceste randuri pe care, probabil, nu le vei citi niciodata; as vrea sa te ocrotesc in vreun fel. Ce mizerie, lumea asta!"
Inainte de tacere-Ernesto Sabato

Cati "Rimbaud" traiesc acum pe strazi, cati oare se afla sub un stigmat nefast si sunt condamnati inca de la nastere la o viata plina de suferinta?! Ce este pana la urma statutul, si de ce ne luptam, calcand uneori pe cadavre, pentru el ?Intrebari retorice.

Daca aş fi o carte...

2009-03-02T00:01:00.007+02:00

... probabil as fi "Amintirile unei fete cuminti"-Simone de Beauvoir

Am simţit că...
"Pe pajiştile şi în padurile acestea unde nu se vedea urmă de om, am crezut că ating acea realitate supraomeneasca la care aspiram. Îngenunchiam ca să culeg o floare şi deodata mă simţeam ţintuită la pământ, covarşită de greutatea cerului, fără să mai pot face o mişcare: o anume spaimă şi un anume extaz îmi dăruiau sentimentul veşniciei..."

Ce poate fi mai plăcut decât ore de linişte lânga un râu, în care scrii şi priveşti în jurul tău cu fascinaţie. Mintea este complet relaxată, corpul pare un fulg, iar peste tălpile tale curge o istorie! Să respiri. Pur si simplu să respiri şi să ţi se pară că o faci pentru prima data în viaţă! Să ai sentimentul că nimic din ce ai crezut că este important nu se ridică la înalţimea acestui moment!

Într-un leagan vechi de 25 de ani, m-am urcat desculţă, am închis ochii şi am început să-mi iau avânt!Mi-am simţit faţa mângâiată, părul răsfirat iar ochii vedeau dicolo de pleoape...!

Julie Blackmon Photographs

2009-02-25T00:26:00.008+02:00

" These images are both fictional and auto-biographical, and reflect not only our lives today and as children growing up in a large family,but also move beyond the documentary to explore the fantastic elements of our everyday lives, both imagined and real.The stress, the chaos, and the need to simultaneously escape and connect are issue that I investigate in this body of work. We live in a culture where we are both 'child centered' and 'self-obsessed'.The struggle between living in the moment versus escaping to another reality is intense since these two opposites strive to dominate."
Julie Blackmon.

O pozitionare interesanta a corpurilor si elementelor in spatiu, o neglijenta dar in acelasi timp precizie a amplasarii, o combinatie intre perfectiunea formelor geometrice si neglijenta/dezordinea din interiorul acestora (familiilor), control al elementelor,emotie si straniu. Toate se regasesc in fotografiile lui Julie Blackmon.

Recomand acest site de unde au fost preluate si fotografiile de mai sus. Enjoy!

Revenire

2009-02-24T13:25:00.005+02:00

Dupa o absenta motivata de resuscitarea vietii sociale, revin!
Pentru inceput, mi-e dor de :

Ashes and Snow

2009-02-12T20:25:00.003+02:00

Ashes and Snow (2005);Director,scriitor si fotograf: Gregory Colbert, film vazut la recomadarea lui Octavian (multumesc!)
“The power of the images comes less from their formal beauty than from the way they envelop the viewer in their mood. . . .They are simply windows to a world in which silence and patience govern time.”—New York Times

Ashes and Snow nu este (doar) un film, este o experieta, este arta, calatorie spirituala, armonie, intoarcere la conditia umana, este un dans intre trupurile oamenilor si ale animalelor,meditatie si rugaciune...este un vis.Este un spatiu oniric in cadrul caruia orice experienta este posibila!

Fotografii pe care le realizezi o singura data in viata,momente in care refuzi sa clipesti pentru a nu pierde niciun cadru, Ashes and Snow a fost secunde ce au parut o viata!

"I saw Edens that I had held in my hands,
but let go
I saw promises I did not keep
Pains I did not sooth
Wounds I did not heal
Tears I did not shed
I saw deaths I did not mourn
Prayers I did not answer
Doors I did not open
Doors I did not close
Lovers I left behind
And dreams I did not live
I saw all that was offered to me,
that I could not accept
I saw the letters I wished for,
but never received
I saw all that could have been,
but never will be..."

Feather to fire
fire to blood
blood to bone
bone to marrow
marrow to ashes
ashes to snow!
Fotografiile ii apartin lui Gregory Colbert si sunt preluate de pe site-ul http://www.ashesandsnow.org/

Ochi de copil

2009-02-10T16:37:00.002+02:00

Linistea din curti straine

2009-02-10T15:41:00.005+02:00

Lucia Di Lammermoor

2009-02-06T22:22:00.006+02:00

Lucia di Lammermoor
Muzica: Gaetano Donizetti
Libret: Salvatore Cammarano, dupa romanul lui Sir Walter Scott "The Bride of Lammermoor"
Premiera: Neapole, 26 septembrie, 1835
Urmarita azi:Opera Nationala Bucuresti, 6 februarie 2009, h 18:30

Ceea ce am crezut ca va fi o experienta obositoare (datorita lipsei de somn) s-a dovedit a fi adevarata hrana pentru suflet!Un spectacol minunat interpretat de adevarati profesionisti,o Lucia (Irina Iordachescu) cu fractura la picior anuntata la inceputul operei, dar care impreuna cu Enrico - Stefan Ignat, Edgardo - Hector Lopez, Arturo - Vlad Mirita, Raimondo - Horia Sandu, Alisa - Adriana Alexandru, Normano - Valentin Racoveanu, Dirijor - Razvan Cernat a reusit sa ridice o sala (aproape plina) in picioare.
O interpretare remarcabila...voci superbe, o orchestra pe masura si un public entuziast! Reteta unei seri perfecte alaturi de oameni care apreciaza frumosul.
Am redescoperit atmofera minunata si cu iz de istorie a impresionantei Opere Nationale Bucuresti si promit sa devin fidela locului si oamenilor de acolo!

fotografie preluata de aici

Recitire

2009-02-06T00:00:00.004+02:00

Umbli,umbli intruna la nimereala.Mergi.Toate clipele sunt totuna,toate spatiile se aseamana.Nu te grabesti niciodata,nu te ratacesti niciodata.Nu te uiti cat este ceasul.Nu ti-e somn.Nu ti-e foame.Nu casti niciodata.Nu izbucnesti niciodata in ras...Indifereanta ta e lineara:om cenusiu pentru care cenusiul nu evoca nicio mohoreala.Nu insensibil,ci neutru.
...
Nu ai invatat nimic, decat ca singuratatea nu te invata nimic, ca indiferenta nu invata niciodata nimic; era o amagire, o iluzie fascinanta, care te-a prins in capcana. Erai singur si vroiai ca intre lume si tine puntile sa fie distruse pentru totdeauna!
Dar esti atat de neinsemnat si lumea e un cuvant atat de mare...
Dar jocul s-a sfarsit, marea petrecere, betia amagitoare a vietii e suspendata. Lumea nu s-a schimbat si nici tu nu te-ai schimbat...
Timpul, care cunoaste raspunsul, a continuat sa se scurga. Inceteaza sa mai vorbesti ca un om care viseaza.
Priveste! Priveste-i!Sunt acolo cu miile, santinele tacute, pamanteni nemiscati...
Nu, nu esti stapanul anonim al lumii, cel asupra caruia istoria nu avea nicio putere, cel care nu simtea ploaia cazand, care nu vedea intunericul lasandu-se. Nu mai esti inaccesibilul, neprihanitul, transparentul.Ti-e frica si astepti.

Un om care doarme. Georges Perec.

“Not all those who wander are lost.” Tolkien

2009-01-30T21:37:00.004+02:00

Smile Smile Smile

2009-01-26T17:43:00.006+02:00

Peste 30 de filme de scurt metraj vizionate pentru proiectul media.Rezultatul: o campanie,un eveniment organizat in 4 oameni de la 0.Afisul e acesta:
Am ramas placut impresionata si recomand Validation (si Rent-A-Person)-Kurt Kuenne

Semiologie/Semiotica

2009-01-22T17:42:00.005+02:00

Intr-un post anterior am citat din Tolstoi un fragment despre viziunea calului Holstomer asupra importantei cuvintelor. Astazi, ma intorc cu un post despre minunata lume a semioticii in incercarea de a-mi demonstra ca trei zile din viata mea nu au fost pierdute fara folos.
Ce am inteles eu din semiotica (pe langa notunile de baza legate de semn, sens,spatiu cultural,limbaj, semnificant, semnificat si referent/reprezentat and so on)?
Recunosc. Sebeok si Gombrich m-au plictisit, pe Platon l-am acceptat doar pentru faptul ca-mi antrenasem mintea cu putina filosofie inainte, insa Roland Barthes a venit cu ale sale "Mitologii" ca un pansament pentru toate neclaritatile din urma.

Ofera trei exemple/constructii culturale alese in special datorita importantei contextului. Realizeaza o frumoasa legatura intre structurile fixe care la prima vedere nu au nevoie de decodificare, precum salutul englezesc: how do you do? ce tine in totalitate de caracterul protocolar al natiei. Aceasta structura nu este in niciun caz o intrebare ci un simplu salut conventional ce atrage dupa sine aceasi formula: how do you do?
Celelalte doua exemple vizeaza de aceasta data Franta si in special viziunea etatista a francezilor. Spre deosebire de americani, francezii au un cult al statului, considerat un fel de Dumnezeu responsabil. Cel mai interesant exemplu il constituie decodificarea unei fotografii de pe coperta revistei Paris Match, in care apare un barbat negru in fata unui drapel francez, imbracat in uniforma militara.

Se pune accentul pe caracterul deocratic al statului francez dar se ajunge pana la nostalgia statutului de imperiu resimtita de Franta,la buna comunicare cu coloniile,la visul francez conform caruia structuralismul s-a nascut in Franta.

Concluzia: unele lucruri nu sunt doar obiecte, nu exista doar stari de fapt ci lucrurile din jurul nostru au nevoie de o decodare complexa pentru a fi intelese la adevarat valoare.

Intrebare: am mentionat eu in acest post imens, faptul ca l-am citit pe Umberto Eco, ca l-am inteles si mi-a placut? NU!!
Eu raman la Barthes.

Povesti

2009-01-17T16:02:00.008+02:00

L-am descoperit pe Diego Ravalico aici acum doua luni.Si de atunci ii redescopar in fiecare fotografie cate o poveste!

2008

2009-01-03T23:25:00.004+02:00

2008
Nou.Incercare.Acceptare.Tentativa.Nereusita.Sarut.Lumini.
Sfarsit.Inceput.Facultate.Reusita.Calimanesti.Congres.
Reusita.Recunoastere.Ochi.Iubire.Dezamagire.Despartire.
Lacrimi.Incercare.Esec.Incercare.Calatorii.Liniste.
Lectii.Desen.Fotografie.Orizonturi.Facultate.Internetics.
Nou.Oameni.Prieteni.Admiratie.Reusita.Delasare.Cautare.
Uitare.Biz.Oboseala.Incredere.Satisfactie.Prieteni.Cautare.
Singuratate.Familie.Craciun.Stralucire.Oameni.Singuratate.
Incercare.Frumusete.Viitor.

Pimele cuvinte care mi-au trecut prin minte atunci cand m-am gandit la anul 2008.Asa, simple,fara sa le caut mii de sensuri.Nu am vrut o alta lista pe care sa o adaug la multele liste deja existente (multe inutile) din viata mea.Asa ca au ramas doar cuvinte,simple vorbe care se vor pierde intr-un an.

Pentru ca tot m-am referit la vorbe -un scurt fragment citit de curand in incercarea de a intelege mirifica semiotica.Parerea calului Holstomer despre oameni:

"Dar aceste vorbe au avut asupra mea o uriasa inraurire.Neincetat m-am gandit la acestea si mult mai tarziu dupa tot felul de relatii cu oamenii ,am inteles,in sfarsit,semnificatia pe care o atribuie ei acestor vorbe ciudate.Oamenii nu sunt calauziti in viata de fapte ci de vorbe.Ei nu pretuiesc atat posibilitatea de a face sau a nu face ceva cat posibilitatea de a-si spune intre ei vorbe conventionale despre diferitele obiecte.In relatiile dintre ei socotesc ca foarte importante vorbele:al meu,a mea, ale mele.Chiar despre unul si acelasi lucru,ei se pun de acord ca numai unul dintre ei sa spuna "al meu".Si acela care,in acest joc conventional dintre ei,zice al meu mai mult decat ceilalti,despre un mai mare numar de lucruri,acela este socotit cel mai fericit.Pentru ce e asa,nu stiu,dar e".
“Holstomer”,Lev Tolstoi

…

Desene part 2

2009-01-03T22:01:00.010+02:00

Cateva incercari vin drept continuare a intentiei mele de a deveni "autodidacta".Cu zambet, va rog ca americanii :go easy on me,i'm learning!(de aceea imi veti scuza liniile,patratelele si numerotarea precum si "micile" greseli!)ENJOY!

2008-12-26T14:31:00.003+02:00

Mi-am amintit ca si mie mi-e dor. De zapezile de altadata! Cu toate cele ale lor!
Ma gandeam ca n-am mai trait un Craciun adevarat de ani de zile...un Craciun cu miros de cozonaci, colinde si zapada inrosita de sangele porcului,cu vecini si glasuri de copii. Tare mi-e dor de zapada aia ,parca mai alba decat asa cum o vad acum, mai mare, mai plina... de sanie, de "culesul de stele" si de gutuile puse pe dulap.Anul viitor vreau in Maramures,vreau traditii,vreau realitate nu reconstituiri stangace ale unor oameni care au pierdut demult spiritul Craciunului.Cu toate astea am avut parte de liniste,multe colinde,amintiri,timp petrecut cu familia!
Urmeaza lista sfarsitului de an!

Post scriptum:
Multumesc radioului Romania Actualitati,singurul care mi-a adus prin emisiunile sale atmosfera de odinioara a Craciunului.Ii multumesc pentru concerte,pentru muzica minunata,pentru oameni si traditii dar in special pentru interes.Ii multumesc lui George Cosbuc pentru poeziile cu care m-am delectat in fata focului.De asemenea multumiri si lui Stefan Hrusca pentru vocea minunata.Viei bunicului pentru vinul parfumat.Mainilor mamei pentru migala .Tatalui pentru povestile nemuritoare.Lui Dumnezeu pentru tot ce am scris mai sus.

Nasterea Mantuitorului!

2008-12-24T19:14:00.002+02:00

Sa ne amintim ca 25 decembrie inseamna mai intai Nasterea Mantuitorului Iisus Hristos.Povestiti-le copiilor despre Iisus,despre miracolul venirii lui pe acest pamant si inchinati-va!Multa credinta,frumusete gandurilor si faptelor va doresc!Bucurati-va!

Evanghelia dupa Matei 2, 1-12
"Iar dacă S-a născut Iisus în Betleemul Iudeii, în zilele lui Irod regele, iată magii de la Răsărit au venit în Ierusalim, întrebând: Unde este regele Iudeilor, Cel ce S-a născut? Căci am văzut la Răsărit steaua Lui şi am venit să ne închinăm Lui. Şi auzind, regele Irod s-a tulburat şi tot Ierusalimul împreună cu el. Şi adunând pe toţi arhiereii şi cărturarii poporului, căuta să afle de la ei: Unde este să Se nască Hristos? Iar ei i-au zis: În Betleemul Iudeii, că aşa este scris de proorocul: "Şi tu, Betleeme, pământul lui Iuda, nu eşti nicidecum cel mai mic între căpeteniile lui Iuda, căci din tine va ieşi Conducătorul care va paşte pe poporul Meu Israel". Atunci Irod chemând în ascuns pe magi, a aflat de la ei lămurit în ce vreme s-a arătat steaua. Şi trimiţându-i la Betleem, le-a zis: Mergeţi şi cercetaţi cu de-amănuntul despre Prunc şi, dacă Îl veţi afla, vestiţi-mi şi mie, ca, venind şi eu, să mă închin Lui. Iar ei, ascultând pe rege, au plecat şi iată, steaua pe care o văzuseră în Răsărit mergea înaintea lor, până ce a venit şi a stat deasupra, unde era Pruncul. Şi văzând ei steaua, s-au bucurat cu bucurie mare foarte. Şi intrând în casă, au văzut pe Prunc împreună cu Maria, mama Lui, şi căzând la pământ, s-au închinat Lui; şi deschizând vistieriile lor, I-au adus Lui daruri: aur, tămâie şi smirnă. Iar luând înştiinţare în vis să nu se mai întoarcă la Irod, pe altă cale s-au dus în ţara lor."

Decembrie

2008-12-21T17:19:00.007+02:00

Bine am revenit în orăşelul fără cinema, dar cu cei mai frumoşi copaci albi.
De câte ori îmi doresc o tăcere perfectă cu mine, mă întorc acasă.
Totul este un amestec frumos de lumini blânde, fum şi ger.
Acasă regăsesc o lume transparentă pe trotuare, în case şi în spatele vitrinelor.
Acasă, lucrurile se aştern liniştite. Nu sclipesc, au doar o singurătate ce naşte impresii.
Acasă este strada care urlă a amintiri, locul unde îmi aud paşii şi respiraţia.
Acasă, un altfel de sunet decât cel al colindelor ar fi ca o uşă trântită peste degetele tandreţei.
Acasă, natura nu-mi mai este servită cu porţia; îmi este lăsat răgazul de care am nevoie pentru a mă apropia, a o simţi, a o privi!

ESTE DECEMBRIE! Luna amintirilor!
Inspirată de :

P.S.:Listă desene/filme(văzut şi revăzut + update):

Rudolph,the Red-Nosed Reindeer (1964)
Polar Express (2004)
Frosty The Snowman(1982)
Scrooge-A Christmas Carol (1951)
How the Grinch Stole Christmas (1966)
It's a Wonderful Life (1946)
Miracle on 34th Street (1947)
Little Women (1994)
A Christmas Story (1983)
Home Alone (1,2,3)
Hook (1991)

2008-12-20T20:11:00.003+02:00

Candva,iti vei primi personalitatea!Iti promit!Deocamdata hai sa continuam asa,scriind pe perdele usor de indepartat,sa para ca nu ne intereseaza prea mult de ceea ce se intampla in jurul nostru,ca suntem doar noi aici.Din intamplare,o sa ne viziteze cate un strain doritor sa MA "citeasca" si sa TE citeasca.In fond,folosim cuvinte.Neinsemnate cuvinte.Doritoare totusi sa creeze.Emotii,iluzii...orice.

Bine am revenit!ESTE DECEMBRIE!:)

2008-11-30T23:02:00.001+02:00

Dupa Internetics ,Zilele Biz si asteptand some Free Hugs promit sa-mi iau PAUZA!(de sesiune-yeah right!)
Astept zapada,patinaj,familie,prieteni,vitrine stralucitoare,brazi,globulete,cadouri,turta dulce,vin fiert cu scortisoara,bucati de vanilie,colinde,munte,ger,haine calduroase si manusi,sentimente si zambete!
Incepe cea mai frumoasa perioada a anului!

SMILE!'coz i'm already doing it.:)

free to "vote"

2008-11-30T22:09:00.010+02:00

impartita intre

si

si

am ales pana la urma (pe la ora 19:10) sandalele tricolore (cele in pozitie de plecare).

why?pentru ca imi place sa vorbesc despre politica atunci cand imi beau ceaiul/cafeaua cu prietenii.

si pentru ca ai dreptul la o parere/dreptul sa-i injuri sau nu :DACA si NUMAI DACA VOTEZI (my opinion!)

concluzia:a iesit PSD-ul ...=>am votat=am dreptul sa(-i) injur!:D
p.s.:astept patratul sau stampila cu NICIUNUL DINTRE CANDIDATI!

Deja vu de noiembrie (sau uneori scriu doar pentru mine)

2008-11-08T18:36:00.006+02:00

Deja vu 1
m-am cautat in dimineata asta in tot si in nimic. Nu eram.
Te citesc "pe tine" si iata-ma!.
…

e crancena vorba ta, ca vantul urland sub stresini.

vreau sa ma uit pe geam..atatia oameni care au imbracat lumina pe dos

atatia oameni care poarta camasi-minciuna si se falesc cu ele

balangane pendulul intre ce am fost si ce nu sunt..

buna ziua.nu v-am mai vazut de o vreme

stiu.nici eu nu ma vad prea des..imi sufla vantul prin doruri

astept.o sa-mi construiesc un pod si o sa-l impodobesc cu piatra

se vor scurge minutele si-mi vor inunda monotonia..astept

Deja vu 2
…e din ce in ce mai greu sa fixezi cu privirea o zi. L-am privit trei ore şi el nu s-a mişcat. Azi a întârziat mai mult. A apus mai devreme …se face toamna.Gandesc…cand umbra perdelei ajunge pana la mine este sigur intre cinci si sase si atunci intru iarasi in timp.Aud ceasul.Ticaie.Am iesit din camera si n-a mai fost.Hotarasc sa-mi imbrac dimineata de luni cu alta haina decat cea de spital…sa o parfumez cu flori aruncate la colt de strada …sa adun aburii din conducte si sa ma incalzesc pe drum ...vreau sa ma joc cu toamna.Ea se supara si pleaca.Simt cum timpul ma face felii si se joaca cu mine.De aceea nu ma mai uit la ceas…nu-l mai aud.Simt doar umbre..

Chaton

2008-11-08T17:40:00.005+02:00

Ruginind in verde

2008-10-26T19:34:00.009+02:00

Toamna

2008-10-26T19:02:00.010+02:00

Arriere-saison

2008-10-18T20:53:00.005+03:00

"cum vad eu lumea"

2008-10-18T19:54:00.004+03:00

Georges Perec-Un homme qui dort

2008-10-18T19:20:00.002+03:00

Un om care doarme
-fragmente-
"Ceasul suna, dar nu faci nici o miscare, ramai in pat, inchizi ochii la loc. Si in camerele invecinate incep sa sune ceasurile.Auzi apa curgand,usile trantindu-se, pasi coborand in graba scarile.(...)Nu faci nici o miscare si nici ca vei face vreuna. Altcineva, o sosie,un dublu fantomatic si meticulos face, poate, in locul tau, unul cate unul gesturile pe care tu nu le mai faci: se scoala, se spala, se barbiereste, se imbraca si pleaca. Il lasi sa se napusteasca pe scari, sa alerge pe strada, sa prinda autobuzul din mers, sa ajunga la ora stabilita cu sufletul la gura, triumfator, la usile salii de examen.(...)

Ceea ce te tulbura, te emotioneaza, te sperie, dar uneori iti provoaca exaltarea, nu este bruschetea metamorfozei tale ci, dimpotriva, tocmai sentimentul vag si apasator ca nu este vorba de asa ceva,ca nimic nu s-a schimbat,ca ai fost dintotdeauna asa, chiar daca nu o stii decat azi, asta, in oglinda plesnita, nu e noul tau chip ci mastile care au cazut, pe care caldura din camera le-a facut sa se topeasca, pe care toropeala le-a dezlipit.(...)

Umbli, umbli intruna la nimereala. Mergi. Toate clipele sunt totuna, toate spatiile se aseamana.Nu te grabesti niciodata,nu te ratacesti niciodata.Nu te uiti cat este ceasul. Nu ti-e somn. Nu ti-e foame. Nu casti niciodata. Nu izbucnesti niciodata in ras.(...
Nici o ierarhie, nici o preferinta. Indiferenta ta e lineara: om cenusiu pentru care cenusilul nu evoca nici o mohoreala. Nu insensibil, ci neutru. Apa te atrage deopotriva cu piatra, intunericul deopotriva cu lumina ,caldura, deopotriva cu frigul. Nu exista decat mersul tau si privirea ta, care se atinteste si aluneca, ignorand frumosul, uratul, familiarul, surprinzatorul, neretinand niciodata decat combinatii de forme si de lumini care se fac si se desfac, fara incetare, pretutindeni, in ochiul tau in tavan, la picioarele tale, pe cer, in multimi.(...)
Acum esti stapanul anonim al lumii, cel asupra caruia istoria nu mai are nici o putere(...)."
Georges Perec

stare

2008-10-05T19:04:00.002+03:00

De la o vreme am un sentiment straniu. Ies pe strada si parca intru intr-o copilarie autista.
nimeni nu vede pe nimeni
nimeni nu aude pe nimeni
nimeni nu vorbeste cu nimeni!
Ne aflam intr-o vanzoleala continua, intr-un du-te vino alarmant...derizoriu. Asta doar pentru ca existenta noastra neinsemnata sa devina mai putin subtila si mai usor de observat.
Ce ne multumeste, de fapt,in viata? Micile luxuri care ne gadila orgoliul, care ne incanta retina sau papilele sau timpanul...Senzatii pasagere, superficiale. Admiratia provenita de la o gloata cat mai mare. Cu ce folos te alegi din admiratia unor oameni care oricum se vor face cenusa la fel ca si tine? Esti om! Nimic mai mult. Nimic mai putin. Tarana.
Poate, totusi, ai un dram de noroc si va creste un copac prin fostul tau cap. Poate va mai pastra un pic din esenta ta in frunzele sale. Poate i se vor ondula radacinile prin toracele tau, precum niste coaste lemnoase. Poate coloana vertebrala iti va fi izvor. Poate va curge,fara ezitare, spre mare.
Si cat de frig ti se face cand te gandesti la asta! Si cat de teama! Si uite cum tu tot nu poti analiza ce inseamna viata ...si uite cum nu beneficiezi de impartialitatea eternitatii...

-e stare de toamna,stare de plecare,stare de ploaie...stare de

revin.

GREY'S ANATOMY

2008-09-27T17:18:00.000+03:00

GRAY'S ANATOMY-
-un serial(foarte bun)vazut intr-o luna(si un pic),4 serii(ce te tin in tensiune),77 de episoade(ce provoaca dependenta).Dupa ce am fost fidela mult timp serialului ER(Spitalul de Urgenta) a venit randul lui Grey's Anatomy sa ma lipeasca de scaun timp de mai bine de o luna.Astept si eu ca mai toti fanii sa apara sezonul 5 si in Europa.Deocamdata pe 25 septembrie,ABC a deschis sezonul cu 2 ore sub numele "Dream a Little Dream of Me".Ce face serialul sa fie atat de special?Pe langa ingredientele tipice pentru o reusita-contine drama,comedie,cateva elemente de soap-opera-,ceea ce intr-adevar face o diferenta este muzica extrem de bine aleasa precum si dialogul dintre persoanje.Apar fraze amuzante,inteligente,dialogul dezvaluie intotdeuna parti din caracterele personajelor,fiecare episod poarta titlul unei melodii,scenariul este inteligent, actorii sunt incredibili de potriviti pentru rolurile pe care le interpreteaza. Este genul de serial in care te atasezi de toate personajele pentru ca exista lucruri atragatoare, sau macar intrigante, in dreptul fiecaruia.Poate de aceea a batut la audienta seriale precum Lost(primele 3 serii sunt foarte bune,bine de vazut in maraton) sau Prison Break si a fost castigator al premiilor Emmy si Golden Globe.

Puteti vedea seriile complete (in cazul unei conxiuni cat de cat bune) la http://www.cucirca.com/

Un alt site unde gasiti informatii updatate despre serial:http://www.greysanatomyinsider.com

Recapitulare a primelor 4 serii:

Quotes:
George:Mc'Dreamy was doing the Mc'Nasty with Mc'Hottie.That Mc'Bastard!!!
and then is the word:SERIOUSLY!!! with a whole new meaning
after that:
Derek:What it is always have to be about the destination?Why it cannot be about the jurney?
Mark:'Coz I'm wearing 300 $ shoes!
ENJOY!

Desene creion

2008-09-22T15:58:00.003+03:00

Daca cineva ar striga aceasta stire, cam asta i-ar fi titlul: Lume,lume, m-am luat la tranta cu creionul!

Uite asa am zis eu ca vacanta asta nu e completa daca nu invat sa desenez.

Dupa cateva lectii de chitara in urma carora am ramas (doar) cu niste acorduri invatate ("Nothing else matters"-Metallica) si cu cititul de tabulaturi (care, apropo, nu mi-a luat deloc mult), dupa fotografie si modificat fotografie, dupa diverse sporturi practicate (se pune si faza cu alergatul cainelui pe drumuri de munte?), dupa munci administrative grele (subliniez grele), invatat legile tarii (multe fiind ele), cochetat cu jazz-ul (am legitimatie de membru, adica pana la urma l-am sedus de-a binelea!) - am zis ca spre sfarsit sa ma fac si autodidact(a). Ce inseamna asta? Am 'invatat' sa desenez. Ceva ochi acolo stiam ca posed, cu vederea in spatiu nu prea stateam bine, dar, ca sa vezi, totul se invata!

Cu ajutorul profesoarei Brenda Hoddinott si site-ului ei: www.drawspace.com am invatat cate ceva despre "arta desenului" intr-un timp foarte scurt. Asa ca 1% inspiratie, 99% transpiratie!

Mai sus cateva desene - schite din toate cele 20! Mila ca pentru un incepator, s'il vous plait!

p.s.: nu mai exista limita; am inteles ca inainte aveai acces doar la o lectie pe saptamana. Contul iti asigura acces la toate lectiile! ENJOY!

Breakfast at Tiffany's

2008-09-22T14:52:00.000+03:00

" You know what's wrong with you, Miss Whoever-you-are? You're chicken,you've got no guts. You're afraid to stick out your chin and say, "Okay, life's a fact, people do fall in love, people do belong to each other, because that's the only chance anybody's got for real happiness." You call yourself a free spirit, a "wild thing," and you're terrified somebody's gonna stick you in a cage.
Well baby, you're already in that cage. You built it yourself.And it's not bounded in the west by Tulip, Texas, or in the east by Somali-land. It's wherever you go. Because no matter where you run,
you just end up running into yourself. "

Indeed I say...!!!

Exagerare

2008-09-14T14:02:00.001+03:00

2008-09-14T13:47:00.001+03:00

Inclure

Enchainement

Fragmente de vara

2008-09-13T18:45:00.001+03:00

Catre soare

Miros de tamaie

Aging

Insirand clipe