Imaginează-ţi!

Nimic obligatoriu. Doar o după-amiază de primăvară, parfumată, călduţă. Stau întinsă lângă un cireş, aleg porecle pentru nori şi mă agăţ din când în când cu mâinile de iarbă să nu cad.

Ai crede că până la mine trebuie să faci doar câţiva paşi, dar până la mine sunt două zile şi două nopţi de mers prin înţelesuri, de tălmăcit şi răstălmăcit cuvinte, de ales cu grijă gesturi cuminţi care să dezvăluie gânduri greu de exprimat...

Suntem exact ca picăturile de soare!

Crafts

:Fără

Nu înţeleg multe în ultima vreme.

De exemplu, cum poţi tu să mă citeşti chiar şi atunci când nu scriu cu săptămânile? De unde răbdarea cu care aştepţi zile întregi să-mi arhivez cărţile pe rafturi din lemn lăcuit? De ce mă laşi să-mi păstrez pantofii în foldere aranjate pe culori? De ce nu-mi spui niciodată să încetez atunci când mă plâng de oraşul ăsta? Da, oraşul ăsta în care oamenii încă se uită strâmb la tine când îndrepţi aparatul foto spre ei... De parcă ai vrea să le smulgi inelele de aur şi butonii lustruiţi cu batiste de mătase.

Domnule Nimeni, de ce tot am senzaţia, la final, că nu ştiu dacă am înţeles ceva din tine?

...