Tuesday, July 21, 2009

Secret Garden








Saturday, July 4, 2009

Strainul

Isi petrecea zilele spunand ceea ce este incredibil si serile facand ceea ce este improbabil.

Nimeni nu il cunostea cu adevarat. Parea o fire slaba, o trestie ce se apleaca la fiecare bataie a vantului. De fapt ascundea in suflet viclenia unui pradator si in ochi sclipirea unui geniu.

Il priveam cum strabate camera in lung si-n lat cu un pahar gol in mana stanga. I se citea o nerabdare stranie pe chip. Astepta parca momentul oportun iar pentru asta analiza fiecare miscare, fiecare gest a celor din incapere. Din cand in cand raspundea intrebarilor cu o plictiseala aproape brutala.

-Fiule, nu ar fi mai bine sa renunti la palton. In seara asta ai tot ce vrei. Bautura, femei frumoase...Unde te grabesti?
-Nu cred ca te-ar interesa, domnule, spuse el privindu-l cu atentie. Simtea ca era gata sa sara la el si sa-l tranteasca la pamant daca ar mai fi indraznit sa insiste.

Privea cu dispretul omului care a cunoscut de curand un adevar sublim, spectacolul superficial ce i se desfasura inaintea ochilor. Locul unde, de altfel, isi petrecuse douazeci de ani din existenta sa i se parea un bordel, o groapa in care toate valorile erau ingropate. Picurau minutele si nu simtea decat o invaluire calduta pe sub paltonul de stofa groasa.

Candelabrul stalucitor care odinioara i se parea o opera de arta, rochiile incarcate ale femeilor, rasetele isterice ale prietenilor sai realizau acum un tablou de nesuportat. Pacatele lumii defilau ca intr-un film mut prin fata sa. Astepta, batand nervos din picior, momentul.

Ma gandeam doar ca avea, mai ales seara, momente de linistire a simturilor, mai calme, in care cuvintele ii semanau putin cu mormaitul soldatilor marsaluind fiecare in partea lui. Asa mi-l aminteam. Ii zaream acum chipul obosit si zambetul cinic. Isi analiza mainile pline de rani pentru a se convinge ca sangele s-a oprit dupa o luna de stat la pat.

Pielea zdrentuita ii devenise patura pentru constiinta lasata pe front. Astepta, batand din picior, momentul...